Într-o manieră inegalabilă, urmând aceeași traiectorie ca până acum, Umberto Eco tratează problemele cu care se confruntă omul modern.
„Cinci scrieri morale" este un tratat revoluționar semnat de italianul cu vaste cunoștințe în semiotică și filosofie. Deși s-a dovedit a fi un maestru al romanului, Umberto Eco se întoarce la prima sa dragoste: filosofia. Astfel, tratatul în cauză reprezintă unul dintre cele mai de preț manuscrise ale literaturii universale. Chestiuni diverse precum politica, religia și războiul sunt analizate și dezbătute pe îndelete în paginile cărții.
Eco vorbește despre credința închipuită a vremurilor noastre, despre nevoia de război a modernității, despre mass-media și schimbările aduse de tehnologie, dar, îndeosebi, despre oameni.
Lumea suferă schimbări de la o zi la alta, omul este bombardat zilnic cu sute, zeci de reclame, idealul de frumusețe este distorsionat în fel și chip, iar națiunile sunt angrenate în conflicte politice mocnite. Toate acestea sunt doar o parte din realitatea pe care o trăim, însă pe care nu o observăm, căci ne-am obișnuit cu ea. Umberto Eco face câteva paranteze interesante și realizează o comparație între ceea ce el numește lumea nouă și lumea veche. Fără a aduce în discuție lideri politici ori capete încoronate ale Bisericii, italianul subliniază tragediile istoriei, care par a se repeta la nesfârșit.
Scrierile sale au o tentă moralizatoare puternică , de aici și titlul. Spre deosebire de alți teoreticieni, Eco pune accent pe fatalitatea istoriei, însă fără a dramatiza consecințele. O bună bucată de vreme, portretizează lumea modernă, însă nu într-un fel grotesc, deși afirmă că nu este nici pe departe un susținător al modernismului forțat. Pe de altă parte, concepțiile sale despre bine sunt greu de înțeles de către muritorul de rând. Pe scriitorul nostru îl sperie binele cu forța, după cum însuși afirmă într-un interviu. Aici vorbim, în special, despre binele politic, despre democrația pe care toate guvernele lumii o susțin și pretind că o implementează. În accepțiunea lui Eco, lumea politică, de care a încercat întreaga viață să se ferească, este o mascaradă înspăimântătoare.
Mai târziu, face o oprire asupra religiei și a cutumelor absurde după care se ghidează anumite națiuni. Din nou, paradigma prezent-trecut este foarte accentuată. Spre final, italianul aduce în discuție problema rasială și diferențele de opinii, care au stârnit numeroase controverse de-a lungul anilor.
Acest tratat plin de simboluri, poate fi considerat un almanah istoric. Convingerile lui Eco sunt bazate pe studii și cercetări individuale îndelungate, iar concluziile muncii sale au reprezentat sursă de inspirație pentru alți scriitori.
Apărută în 1998 pentru întâia oară, cartea se regăsește în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediții: Pontica (1998), Humanitas (2005).