Publicată inițial în 1994, lucrarea de față este una dintre cele mai de preț tratate ale literaturii universale. Fiind, totodată, un manual pentru studenți, profesori și viitori scriitori, manuscrisul stabilește norme și reguli privind stilistica, limbajul și maniera de redactare a unui text. Cartea se regăsește în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediții, dintre care amintim: Polirom (2002).
Umberto Eco va căuta pretutindeni forme stilistice noi, va aprofunda studiul stilisticii și al gramaticii. Toate acestea pentru ca, mai târziu, să pună bazele unui astfel de îndrumător în tainele limbii. În incipit, scriitorul ne vorbește despre izvoarele limbii, despre episoade istorice importante în istoria literaturii universale și despre momentul rămas în imaginarul colectiv drept Babel. Autorul ne prezintă punctul său de vedere privind retrospectiv. Astfel, acest haos al culturilor are în accepțiunea lui un rol deosebit în formarea națiunilor independente de mai târziu.
Umberto Eco se oprește asupra unui subiect îngropat în arhivele istorice și militează pentru existența unei limbi adamice, ca fiind prima formă de vorbire de pe pământ. Mai apoi, italianul ne poartă într-o incursiune spre marile civilizații ale lumii, sore descoperirea alfabetului chirilic, a celui de tranziție, pentru ca, mai târziu, să ne oprim asupra alfabetului latin.
Scriitorul face o paranteză interesantă și îi omagiază pe marii înțelepți ai Atenei, pe marii teoreticieni ai Greciei Antice ori pe gânditorii Renașterii. Fără să abandoneze subiectivismul, Umberto Eco trece în revistă conceptele estetice după care s-au ghidat marile civilizații ale lumii. Folosindu-se de legende și mituri, precum cel al turnului Babel amintit anterior, italianul creează un manuscris excepțional.
Căutarea unei limbi perfecte nu se referă neapărat la un limbaj universal, căci scriitorul mărturisește că apreciază în mod deosebit individualitatea operelor. Ba dimpotrivă, Eco militează pentru originalitate și exprimarea acesteia în felurite moduri.
„În căutarea perfecte” este o incursiune în metodele de scriere folosite de-a lungul veacurilor, ori o analiză a stilurilor literare diverse. În accepțiunea lui Umberto Eco pentru a duce la bun sfârșit un text, indiferent de natura și dimensiunile acestuia, este nevoie de câteva principii de bază. Prin urmare, scriitorul se oprește asupra termenilor și sensurilor literare, asupra stilisticii căreia îi oferă o atenție deosebită, dar, mai ales, asupra limbajului folosit.
Fiind un scriitor inovativ, Umberto Eco se arată cumva împotriva folosirii arhaismelor în scriere, ori a altor cuvinte desuete. Scriitorul mizează pe inovație, noutate și prospețime în text. Printre altele, va obiecta împotriva descrierilor minuțioase și a narațiunii la persoana întâi.
Eco consideră că cititorului îi este greu să urmărească o acțiune complexă ori îi va fi lehamite să parcurgă lungi pasaje descriptive. Italianul mizează pe sensibilitate și imagine, pe transmiterea unor stări contradictorii prin intermediul cuvintelor atent utilizate.