Cunoscut pentru scrierile sale filosofice și utopice, Umberto Eco avea să cucerească publicul cu romane precum „Pendulul lui Focault”, „Numele trandafirului” sau, cea mai recentă, „Cimitirul din Praga”.
Teoretician originar din Italia, avea să lase drept moștenire culturală opere de o însemnătate extraordinară. Fiind cel mai tradus scriitor italian al vremurilor sale, Umberto Eco reprezintă un exemplu pentru numeroși alți scriitori. Abordând diferite subiecte istorice, tratând teme de ordin politic și reflectând asupra religiei și filozofiei, Eco rămâne în imaginarul colectiv drept unul dintre cei mai apreciați scriitori.
Poveștile sale cu iz medieval sunt de-a dreptul surprinzătoare, iar eroii dețin calități morale deosebite. Întreaga operă a lui Umberto Eco se bazează pe studii medievale și teorie literară.
„Insula din ziua de ieri" apare în 1994, după lungi amânări ale editurii. Reeditată și modificată în nenumărate rânduri, opera cunoaște o apreciere deosebită. Bazându-se, asemenea scrierilor anterioare, pe o lungă cercetare a lui Eco, cartea spune o utopie interesantă.
Cu puternice aspecte medievale, intriga se țese în jurul unui tânăr supraviețuitor al multor catastrofe, Roberto della Griva. Bărbatul, nobil italian al secolului al -XVII-lea, scăpa de pe frontul de luptă, supraviețuiește căderii Bastiliei, condamnării la moarte și șantajului politic, dar se lovește de un alt obstacol.
Deși pare ușor de învins, încercarea la care a fost supus este de-a dreptul periculoasă. Aflat la bordul unei nave, singur, izolat în mijlocul Oceanului Pacific, Roberto nu găsește cale de scăpare. Dacă ar ajunge cumva la țărm nu doar și ar salva viața, ba ar influența cursul istoriei prin acțiunea sa.
„Insula din ziua de ieri” este o utopie clasică a lui Umberto Eco, care aduce în prim plan idea supraviețuirii prin orice mijloace. Scriitorul face trimitere la noțiunea de timp, vorbind despre un timp trecut, cumva uitat, dar nu foarte îndepărtat și evocând, prin intermediul lui Roberto, evenimente istorice reale. Astfel, eroul nostru își amintește luptele la care a participat, relatând fapte care par a se fi petrecut la sute de ani distanță.
Fără să știm de câtă vreme se află în larg, ori dacă a fost singur încă de la început, parcurgem o serie de evenimente tragice și absurde deopotrivă. Opera este structurată inteligent, debutând cu naufragiul vasului și continuând fără prea multe schimbări de situație. Așadar, îl cunoaștem îndeaproape pe nobilul Roberto, îl însoțim în această călătorie fascinantă, fără să știm care va fi finalul plănuit cu tact de Umberto Eco.
Deși ideea izolării pe mare a fost abordată de -a lungul timpului de mai mulți scriitori, italianul reușește cumva să aducă un aer apăsător și inovativ, nemaiîntâlnit până acum.
Romanul se găsește în anticariatul nostru în numeroase ediții, dintre care amintim: Pontica (1995), Polirom (2009).