Umberto Eco - Tratat de semiotica generala

Înainte de a cunoaște succesul internațional prin intermediul romanelor sale, Umberto Eco își desfășoară activitatea în lumea academică. Profesor al Universității din Bologna, erudit și pasionat de istorie și filozofie, ajunge să participe la fel și fel de conferințe și adunări despre domeniile sale de interes.

Acest maestru al cuvintelor, dezvoltă astfel o pasiune pentru semiotică, acea ramură care se ocupă cu studiul cuvintelor, semnelor și simbolurilor. Toate acestea, în ansamblul lor, sunt o ramură importantă în construirea unui text de calitate. Prin urmare, Eco încerca să reunească toate cunoștințele sale într-un manuscris excepțional.

„Tratat de semiotică generală” apare pentru întâia oară în anul 1975 și reprezintă una dintre cele mai de seamă lucrări ale scriitorului, de dinaintea publicării celebrelor sale romane.

Manualul aduce în fața publicului o analiză atentă a limbajului, a conexiunilor dintre anumiți termeni și a sensurilor duble pe care le au, adesea, cuvintele. Eco susține stilul pragmatic și evidențiază importanța realismului într-o lucrare bine pusă la punct.

Cuvintele sunt cele care îl ajută pe scriitor să își propage mesajul, să cucerească rapid publicul, să își formeze adepți și să se facă, în cele din urmă remarcat. Acestea sunt armele cele mai de preț ale unui scriitor, susține Eco. În accepțiunea sa, limbajul simplu este întotdeauna cel sigur, cel câștigător. Aici, intervine însă o altă chestiune, și anume aceea a publicului spre care se îndreaptă un anumit text. Astfel, Eco mărturisește că termenii noi, inovativi nu vor avea întotdeauna succes, ba din contră. Pe de altă parte, italianul susține că utilizarea regionalismelor ori a altor cuvinte demodate, pot, de asemenea, îndepărta audiența. Care este atunci secretul? O linie de plutire, spune Eco, o cale de mijloc între vechi și nou, o barieră subțire între cititorul de rând și cel din pătura intelectualilor.

Revenind la cartea în sine, Eco oferă câteva note explicative și chiar dă acces cititorului la o bibliografie selectivă impresionantă. Observăm că autorul s-a documentat temeinic pentru realizarea acestui material și că nu se sfiește să arate publicului și latura sa de novice. Cheia succesului în scriere este cercetarea, spune Eco la un moment dat. La o analiză mai atentă, observăm că scriitorul își îndreaptă atenția către relația dintre cuvinte și utilizarea acestora într-un context potrivit.

În tratatul său, Eco ne vorbește despre simboluri și metafore, despre relația cauză-efect în construirea unui text și, în cele din urmă, despre impactul acestuia asupra cititorului. Deși, la prima vedere, manualul poate părea dificil de înțeles, pe parcurs acesta devine un soi de ghid practic ușor de folosit.

La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale manuscrisului, după cum urmează: Științifică (1982).