Un neurolog de renume, cunoscut pentru contributiile sale în domeniul neurologiei comportamentale si psihofizicii, s-a remarcat prin cercetarile asupra perceptiei vizuale si a unor tulburari neurologice putin întelese, cum ar fi membrele fantoma si sinestezia. Nascut în 1951, el a devenit una dintre cele mai importante figuri ale neurologiei contemporane, avand un impact major asupra întelegerii creierului si a diverselor tulburari neurologice. Educatia sa vasta si cercetarile sale inovatoare l-au transformat într-o figura de referinta, atat în mediul academic, cat si în cel popular.

Ramachandran si-a început parcursul academic la Stanley Medical College din Madras (astazi Chennai, India), unde a obtinut în diploma de medic (1974), specializandu-se în chirurgie. Dupa finalizarea studiilor medicale a plecat în Marea Britanie pentru a studia la Universitatea Cambridge. Acolo, sub îndrumarea profesorului David Whitteridge, a început sa exploreze psihofizica umana si neurofiziologia, obtinand în 1978 un doctorat în acest domeniu. Ulterior, si-a continuat cercetarile post-doctorale la Caltech (Institutul de Tehnologie din California), unde a colaborat cu Jack Pettigrew în perioada 1978-1981.

Cariera sa academica s-a consolidat în Statele Unite, unde a devenit profesor asistent la Universitatea din California, San Diego (UCSD), în 1983. De atunci, el a urcat în ierarhia academica, devenind profesor titular în 1998 si director al Centrului pentru Creier si Cognitie al UCSD. De asemenea, este consilier stiintific pentru Fundatia Beckley si membru al mai multor institutii de renume, cum ar fi Institutul de Studii Avansate în Stiinte Comportamentale de la Universitatea Stanford.

Activitatea stiintifica a lui Ramachandran poate fi împartita în doua etape distincte. Prima faza, între 1972 si sfarsitul anilor 1980, s-a concentrat aproape exclusiv pe perceptia vizuala, folosind metodele psihofizicii pentru a întelege modul în care oamenii percep mediul vizual. A doua faza, începuta în anii 1990, l-a condus spre neurologia cognitiva, unde a cercetat sindroame neurologice putin studiate, dar extrem de interesante, cum ar fi membrele fantoma si sinestezia.

De-a lungul carierei sale, Ramachandran a publicat peste 120 de articole evaluate de colegi, dintre care 20 au fost publicate în jurnalul prestigios Nature. Multe alte lucrari au aparut în reviste renumite, precum Science sau Nature Neuroscience. El a scris, de asemenea, doua carti pentru publicul larg: Phantoms in the Brain (1998) si A Brief Tour of Human Consciousness (2003). Aceste lucrari sintetizeaza multe dintre descoperirile sale si le prezinta într-o maniera accesibila cititorilor nespecialisti.

Cercetarile lui Ramachandran au revolutionat întelegerea unor tulburari neurologice rare si fascinante. Unul dintre cele mai cunoscute studii ale sale a fost asupra fenomenului de membru fantoma – senzatia ca un membru amputat înca exista si poate provoca durere. El a sugerat ca aceasta senzatie ar putea fi cauzata de reorganizarile neuronale din creier, si nu doar de deteriorarea nervilor periferici. Pentru a demonstra acest lucru, el a efectuat experimente simple, aratand ca stimularea obrazului unei persoane cu membru fantoma ar putea provoca senzatii în membrul amputat. Aceasta a confirmat ipoteza reorganizarii corticale, iar ulterioare studii de neuroimagistica au sprijinit descoperirile sale.

Ramachandran a devenit cunoscut si pentru inventia cutiei cu oglinzi (mirror box), un dispozitiv simplu, dar eficient, care ajuta pacientii cu membru fantoma sa-si reduca durerea. Pacientul îsi introduce membrul sanatos în cutie si foloseste oglinda pentru a crea iluzia ca si membrul amputat este prezent si se misca. Aceasta iluzie vizuala ajuta la reducerea durerii, si cercetarile ulterioare au aratat ca metoda sa poate reface remaparea cerebrala responsabila de durerea fantoma.

Un alt sindrom fascinant pe care Ramachandran l-a studiat este delirul Capgras, o conditie în care pacientii cred ca persoanele apropiate lor au fost înlocuite de impostori. El a emis ipoteza ca aceasta iluzie rezulta dintr-o deconectare între zona cerebrala responsabila de recunoasterea fetelor si amigdala, care gestioneaza reactiile emotionale. Prin masurarea raspunsurilor emotionale la fetele familiare, Ramachandran si colegii sai au demonstrat ca pacientii cu Capgras nu aveau reactia emotionala adecvata, sprijinind teoria sa.

Activitatea lui Ramachandran a fost recunoscuta la nivel global, fiind distins cu numeroase premii, inclusiv medalia Ariens Kappers din partea Academiei Regale Olandeze de Stiinte si Premiul pentru Cursul Prezidential acordat de Academia Americana de Neurologie. De asemenea, munca sa a fost popularizata pe larg în mass-media, aparand în documentare difuzate de BBC, PBS si Newsweek.

Lucrari: Concrete Science: A Treatise on Current Research (1981); Phantoms in the Brain: Probing the Mysteries of the Human Mind (1998); Handbook of Thermal Analysis of Construction Materials (2002); Encyclopedia of the Human Brain (2002); The Emerging Mind (2003); A brief tour of human consciousness: From Impostor Poodles to Purple Numbers (2004); Truth, Technology, and the Visual/virtual World (2006);  The Tell-Tale Brain: A Neuroscientist's Quest for What Makes Us Human (2010, Ce ne spune creierul); The Encyclopedia of Human Behavior (2012).