Valeriu Anania - Greul pamantului

Valeriu Anania, pe numele său real Bartolomeu Anania s-a născut pe 18 martie 1921 în comuna Glăvile din Vâlcea. A avut o copilărie fericită, ca a oricărui copil ale acelor vremuri, a urmat școala în comuna natală și apoi s-a mutat la București pentru a urma cursurile Seminarului Teologic Central. În 1936 este membru activ al organizației ”Frăția de Cruce”, o mișcare legionară a tineretului formată de Corneliu Zelea Codreanu. Poate ai crede că acolo a învățat politică sau cum să fie antisemit, însă Anania afirmă cu mândrie că ”…nu am avut de învățat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam și de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu”.

În 1941 este arestat pentru că a participat la înmormântarea unui legionar, iar un an mai târziu pentru că deținea arme și materiale legionare în podul Mânăstirii Cernica. Pentru că se săturase să stea departe de oameni, s-a călugărit la Mânăstirea Antim unde a primit și numele de Bartolomeu și a fost hirotonit ierodiacon la Mânăstirea Polovragi și Baia de Arieș.

În 1944 se înscrie în tandem la facultatea de medicină și la cea de teologie din Cluj, însă este exmatriculat 3 ani mai târziu pentru că a organizat o grevă anticomunistă împotriva lui Petru Groza. După acest episod ajunge stareț la Mânăstirea Toplița din Maramureș.

Viața sa de scriitor a început încă de pe băncile școlii, în 1936, la revista Vremea. Scria mult pentru reviste și îi plăcea și cu această ocazie a ajuns redactor șef pentru ”Dacia Rediviva”. A publicat și în reviste bisericești, scrieri dintre care amintim: ”Acțiunea catolicismului în România interbelică” și ”Cartea deschisă a împărăției” iar în ultimii ani din viață, volumul ”Memorii”.

Mult mai importantă însă a fost cariera sa de dramaturg pentru care a obținut și Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1982. Opere plin de mituri și legende, cum ar fi ”Miorița”, ”Meșterul Manole”, ”Poeme cu măști” care au fost cu grijă puse pe scenele teatrelor ”Barbu Ștefănescu Delavrancea” și ”Alexandru Davila”. Acest vis de a deveni scriitor nu a fost întrerupt nici măcar de faptul că a fost ales ca arhiepiscop, perioadă în care a publicat câteva volume de poezii, ”Istorii agrippine” fiind cel mai cunoscut.

Preasfințitul moare pe 31 ianuarie 2011 și lasă în urma sa texte pline de învățături și lumină în sufletele noastre.

Proza în versuri ”Greul pământului” a apărut în anul 1982, dar din păcate nimeni nu a reeditat-o pe parcursul anilor. Această o ediție în două volume o poți găsi pe site-ul nostru chiar și cu autograful autorului!

Ne aflăm în vremea lui Ioniță Caloian, șef al statului vlaho-bulgar. Pentru că este un autor ce se bazează pe mituri și legende, acestea au apărut și aici, însă atât de subtil încât dacă nu ai experiență cu scrierile sale, nici nu le vei observa. Pentru că ne aflăm în secolul 13, într-o lume demult dispărută, dragostea era greu de găsit, iar războiul, mereu prezent, umplea orice gol din suflet. Articulațiile scenice reușesc să depășească orice dramaturg cunoscut și orice replică este așezată cu grijă pe manuscris.