Valmiki - Ramayana

„Ramayana”, scrisă inițial de Valmiki, constă din 24 000 de șoimi și șapte cantoane. „Ramayana” spune povestea unui prinț, Rama din orașul Ayodhya din Kosala, a cărui soție este răpită de Ravana, regele demonului (Rakshasa) din Lanka. Satiristul britanic Aubrey Menen spune că Valmiki a fost "recunoscut ca un geniu literar" și, astfel, a fost considerat "un în afara legii", probabil din cauza "scepticismului său filozofic" ca parte a perioadei "Iluminismului indian".  Valmiki este de asemenea citat ca fiind contemporanul lui Rama. Menen susține că Valmiki este "primul autor din toate istoria care se aduce în propria sa compoziție". Valmiki s-a născut ca Agni Sharma într-un Brahmin numit Pracheta (cunoscut și sub numele de Sumali) de Bhrigu gotra, Potrivit legendei, el l-a întâlnit cândva pe seniorul Narada și a ținut un discurs cu el cu privire la îndatoririle sale. Mișcat de cuvintele lui Narada, Agni Sharma a început să execute penitență și a scandat cuvântul "Mara" care însemna "moarte". În timp ce își îndeplinea penitența timp de câțiva ani, cuvântul a devenit "Rama", un nume al zeului Vishnu. În jurul lui Agni Sharma s-au format uriașe ghilimele care i-au adus numele de Valmiki. Agni Sharma, rebotezat Valmiki, a învăţat scripturile din Narada şi a devenit cea mai importantă asceză, venerată de toată lumea. Există, de asemenea, unele legende despre faptul că Valmiki a fost un hoţ înainte de a se transforma în rishi. Nagara Khanda din Skanda Purana în secțiunea sa despre crearea Mukhara Tirtha menționează că Valmiki s-a născut Brahmin, cu numele de Lohajangha și a fost un fiu devotat părinților săi. El a avut o soţie frumoasă şi amândoi au fost credincioşi unul altuia. Odinioară, când nu a fost ploaie în regiunea Anarta, timp de doisprezece ani, Lohajangha, de dragul familiei sale înfometate, a început să jefuiască oameni pe care i-a găsit în pădure. În cursul acestei vieți el a întâlnit cei șapte seniori sau „Saptarishi” și a încercat să-i jefuiască. Dar adolescenții învățați au simțit milă față de el și i-au arătat nebunia metodei sale. Unul dintre ei, Pulaha, i-a dat o mantra pentru a medita, iar Brahmin a devenit atât de aspru în recitarea sa încât furnici-dealuri veneau în jurul corpului său. Când bătrânii s-au întors și au auzit sunetul mantrei venind de pe dealul furnicii, l-au binecuvântat și au spus: "din moment ce ai realizat un mare Siddhi așezat într-o Valmīka (un antic), vei deveni cunoscut în lume ca Vālmīki.

Cartea o regăsim la „Biblioteca pentru Literatură” (1968), „Saeculum” (1997), „Curtea Veche 2018), „Litera” (2004). „Ramayana” reprezintă povestea de viață a prințului Rama. Una dintre soțiile tatălui său, regele Dashar-ta este cuprinsă de gelozie și astfel prințul împreună cu soția lui Sita și fratele său, Laksmana, se văd nevoiți să se autoexileze în pădure. Într-o zi când Rama se plimbă liniștit printre copaci, o principesă văduvă îl vede și se îndrăgostește de el pe loc, dar Rama este devotat și loial soției lui. Văduva atunci pune la cale un plan pentru a o răpi pe Sita și este ajutată de fratele ei, Ravana. Rama și Gurgi-va, regele maimuțelor se alizaă pentru a lupta pentru un scop comun: salvarea Sitei. După ce este salvată, Rama este cuprins de nesiguranțe și bănuiește că Sita i-a fost necredincioasă în tot acest timp. Ea urcă pe rug, dar flăcările stau departe de ea. Văzând că a greșit și cuprins de sentimentul de vinovăție, își retrage acuzațiile, însă curtenii îi aduc în continuare injurii și acuzații grele, astfel că Rama este nevoit să-și expulzeze soția. La o distanță de câțiva ai, Sita și cei doi fii pe care îi are împreună cu Rama, participă la o jertfă organizată de Rama. El o recunoaște, ea îi jură din nou că i-a fost credincioasă și apoi moare.