Varlam Shalamov s-a nascut pe 18 iunie 1907, in Vologda, Rusia. A studiat dreptul la Universitatea din Moscova si a lucrat ca avocat si jurnalist inainte de a fi arestat in 1929 din cauza activitatilor politice si ideologice impotriva regimului sovietic. A fost condamnat si trimis in Gulagul sovietic, unde a stat aproape doua decenii, mai ales in regiunile ingrozitoare ale lagarelor din Kolyma, aflate in extremitatea nordica a Siberiei, renumite pentru conditiile de munca si supravietuire extrem de dure.

Shalamov a fost eliberat in 1953 si a fost reabilitat in 1956, insa regimul sovietic nu l-a sprijinit in cariera sa literara. A continuat sa scrie, dar lucrarile sale au fost adesea cenzurate sau publicate doar postum. A murit pe 17 ianuarie 1982 la Moscova, dupa o lunga perioada de izolare si dificultati financiare. In ciuda faptului ca lucrarile sale nu au avut un impact imediat in timpul vietii sale, astazi Shalamov este considerat unul dintre cei mai importanti autori rusi, iar „Povestile din Kolyma” reprezinta o marturie dureroasa a regimului stalinist si a impactului sau asupra individului.

Familia sa nu a avut o influenta semnificativa in dezvoltarea sa profesionala, iar Shalamov a trait o mare parte din viata intr-o izolare aproape completa din cauza regimului si cenzurii.

Varlam Shalamov a inceput sa scrie in timpul detentiei sale in lagarele din Kolyma, dupa ce a fost condamnat in 1937 pentru activitati politice presupuse. In aceasta perioada a inceput sa scrie povestiri despre viata in Gulag, pe care initial le-a tinut pentru sine. Prima sa lucrare publicata a fost „Povestirile din Kolyma” (Kolymskie Rasskazy), un ciclu de povestiri care reflecta conditiile inumane din lagarele din nordul Siberiei. Aceasta lucrare a fost publicata in 1966, dar sub cenzura severa, iar autorul a reusit sa o faca cunoscuta treptat in Uniunea Sovietica si in afacerea literara internationala doar in deceniile urmatoare.

De-a lungul vietii, Shalamov a colaborat cu diverse publicatii literare si a scris pentru ziare si reviste, dar multe dintre lucrarile sale au fost respinse sau interzise datorita subiectelor sensibile abordate, cum ar fi viata din lagarele de munca si critici la adresa regimului stalinist. Desi lucrarile sale au fost adesea neaprobate de autoritatile sovietice, acestea au devenit esentiale pentru intelegerea realitatii politice si sociale a perioadei staliniste, iar Shalamov este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori care au descris viata in Gulag.

Varlam Shalamov este cunoscut pentru lucrarile sale care descriu conditiile inumane din lagarele de munca sovietice si realitatea vietii sub regimul stalinist. Una dintre cele mai importante lucrari ale sale este „Povestirile din Kolyma”, publicata pentru prima data in 1966, care contine o serie de povestiri despre viata intr-un lagar de munca din Kolyma. Cartea reflecta brutalitatea regimului si abuzurile la care erau supusi prizonierii politici, fiind considerata o capodopera a literaturii despre Gulag. „Povestirile din Kolyma: Jurnal”, publicata in anii 1980, este o continuare a lucrarii anterioare, oferind o relatare mai personala a experientelor sale in lagar si fiind mai intima si introspectiva. „Ca si cum ne-am aminti”, publicata in anii 1970, este o lucrare care imbina proza cu reflecțiile personale asupra supravietuirii in conditii extreme. Aceste lucrari reflecta experienta directa a lui Shalamov in timpul detentiei si critica regimul sovietic si realitatea din lagarele de munca.

Varlam Shalamov a fost un autor care a avut un impact semnificativ asupra literaturii ruse și a fost recunoscut atât în Uniunea Sovietică, cât și la nivel internațional. În perioada în care operele sale au fost publicate, ele au fost extrem de controversate din cauza subiectului lor sensibil: viața în lagărele de muncă sovietice. Din această cauză, Shalamov a fost un autor marginalizat în Uniunea Sovietică, iar lucrările sale au fost adesea interzise sau publicate în secret. După ce a părăsit lagărul și s-a stabilit în Moscova, Shalamov a fost considerat un autor cu o voce de protest și a fost recunoscut de criticii literari din afacerea sovietică pentru puterea sa de a descrie realitățile brutale ale regimului stalinist.

Criticii literari occidentali, în special după ce lucrările sale au fost traduse și publicate în afacerea sovietică, l-au apreciat pentru abilitatea sa de a reda cu o sinceritate rară experiențele umane extreme din lagărele de muncă. „Povestirile din Kolyma” a fost considerată una dintre cele mai bune lucrări de literatură din secolul XX despre Gulag, iar stilul său minimalist și direct a fost considerat o abordare revoluționară în literatură.

Mulți critici l-au comparat cu autori precum Aleksandr Soljenițîn și au subliniat similaritățile dintre lucrările lor, dar și diferențele în ceea ce privește stilul și tehnica narativă. În timp ce Soljenițîn se concentra mai mult pe aspectele spirituale și morale ale supraviețuirii în Gulag, Shalamov a fost mai concentrat pe realitatea fizică și psihologică a lagărului.

Shalamov a fost privit ca o voce autentică a victimelor regimului sovietic, iar critici precum David Remnick și John Glad au subliniat importanța operei sale în documentarea istoriei recent întunecate a Rusiei. Totuși, la nivel internațional, chiar și astăzi, el rămâne un autor mai puțin cunoscut comparativ cu alți autori din aceeași perioadă, cum ar fi Soljenițîn, în ciuda influenței sale semnificative asupra înțelegerii Gulagului.

Opere: Povestirile din Kolyma (1978), Călătorie în Kolyma, Oameni din Gulag.