Vasile Alecsandri - Dan, capitan de plai

Pe 21 iulie 1821, într-o familie ce curând ajunsese boierească, se naște Vasile Alecsandri. Copilăria și-o petrece împreună cu cei doi frați la Iași unde are să învețe de la un profesor grec și un călugăr, apoi merge la pension unde îl va avea coleg pe Mihail Kogălniceanu. A experimentat multe domenii, cum ar fi medicina sau avocatura însă a început să scrie și văzând că este apreciat de cercurile din înalta societate, a decis să se dedice literaturii. Prima dată a publicat în Dacia literară, apoi timp de trei ani a scris versuri franțuzești ce nu au ajuns peste hotare. Se întoarce la limba română și scrie poezii cu duiumul, printre care și binecunoscutele Somnoroase păsărele. După călătorii în Paris și Italia, se întoarce în Moldova unde patriotismul începe să își spună cuvântul și în lirica sa, astfel că Alexandru Ioan Cuza îl observă și îi oferă funcția de diplomat în trei țări. In 1854 fondeazā revista România literară unde vor scrie nume mari ale literaturii cum ar fi Negruzzi sau Grigore Alexandrescu. După alegerea lui Carol, scrie imnul regal ce va rămâne în picioare pe toată durata domniei sale. Acum ajunge recunoscut și în străinătate, mai ales în Franța pentru că primise titlul de ministru al afacerilor externe, și uitați așa dragi prieteni cărțile sale au rămas în picioare și în ziua de astăzi.

Printre cele mai cunoscute titluri se numără Pasteluri și legende, Chirița în provincie sau Istoria unui galbin.

Poezia istorică "Dan, căpitan de plai" a apărut pentru prima dată în 1875. Numeroase ediții au apărut ulterior, cum ar fi Minerva în 1981 sau Astro în 2010, important este că toate au păstrat limbajul și esența celei originale.

Dan deja a ajuns bătrân și cum la vârsta asta nu mai ai ce să îți dorești, visezi și îți amintești anii glorioși ai tinereții. Pe când era adolescent, a auzit că vin tătarii să ne ia țara, lucru ce era de neconceput, mai mult decât atât și animalele o luaseră razna fiindcă simțeau prezența inamicilor. El și-a luat paloșul fără să stea pe gânduri și a pornit la luptă. Prima dată a trecut pe vechiul său prieten, Ursan, ce avea o herghelie, și-au luat la revedere de la cei dragi, și-au luat armele și au pornit la drum. Fiecare a mers pe o alta parte pentru a-i lua prin surprindere însă Ursan a fost rănit. Strigătul lui l-a adus pe Dan lângă el și a reușit să îl salveze dar numai cu ajutorul fiicei lui, Fulga, ce a apărut deodată în mulțime. Când Ghirai reușește să treacă Nistrul, îl ia prizonier pe Dan și îl lasă trei zile in voia sorții. Observând caracterul său de luptător, îi propune să lupte cu ei și îi oferă și luna de pe cer însă Dan refuzā cu vehemență și îi spune că mai bine moare. Ghirai a fost impresionat așa că l-a lăsat să se întoarcă acasă și după a sărutat pământul strămoșesc a murit în cortul său.