Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pe care țara noastră i-a oferit literaturii universale. Scrierile sale sunt pline de farmec și menite să ne poarte într-o direcție diferită, să ne reunească cu perioade pierdute din viețile noastre, să ne întoarcă la origini și să ne facă să descoperim realele plăceri ale vieții. E drept, poeziile lui Alecsandri par mai degrabă niște picturi, iar evoluția sa stilistică spune multe de-a lungul deceniilor în care a scris. Fiecare scriere este diferită, iar inspirația autorului vine, mai ales, din plecările dese în străinătate și din dorința sa de da viață unei noi lumi literare. Cumva, avem de-a face cu un vizionar absolut, un ins plin de idei, care are curajul să le arate lumii. El influențează masele și caută să descopere frumusețea uitată a prozei și a poeziei.
Alecsandri s-a prezentat întreaga sa viață drept un om simplu, care are curajul să scrie poezie în vremuri în care aceasta era subevaluată. El își lasă imaginația să zboare și are curajul să dea naștere unor dezbateri largi pe baza temelor sale extraordinare și pline de sens. Entuziast, pleacă o vreme la Paris, unde culege puțin din nostalgia francezilor și are darul de a o pune în poeziile pe care le scrie în trenul cu care revine la București.
Istoria unui galbin este una dintre lucrările sale mai puțin cunoscute, iar publicul va fi fascinat de ardoarea cu care narează autorul. În fond, el vorbește de această dată, în versuri, cum deja ne-a obișnuit, despre puterea galbenului, a banului și despre maniera în care acesta face diferența, chiar și-n lumea arhaică din care făcea parte poetul nostru. Un galbin poate cumpăra orice și pe oricine, un galbin poate deschide o poartă pentru norocosul care îl deține și o poate închide pentru ghinionistul care, poate fără voia sa, s-a născut sărac. Cartea este plină de astfel de metafore, care ne vor demonstra că Alecsandri era nu doar un visător, ci un realist când se cere.
Urmele nostalgiei sale sunt vizibile, iar lucrarea este narată cu patos și deține nenumărate trimiteri la alte vremuri sau la alte neamuri. Vom fi cuceriți de felul în care scrie autorul și de maniera în care își exprimă părerile, chiar și contradictorii pe lângă cele ale generației din care se trage. Cartea va fi foarte apreciată de critici și va fi tradusă în franceză și engleză și masiv distribuită în mai multe state europene. Apoi, va sta la baza unui spectacol de teatru, jucat cu fervoare pe scena teatrului Bulandra. Autorul însuși nu se aștepta la un astfel de succes.
Astăzi, cartea este printre cele mai puțin cunoscute ale autorului, primând poeziile despre natură și viața la sat. Totuși, ea rămâne o mărturie sinceră, pe care Alecsandri a avut curajul să o aștearnă pe hârtie și să o aducă, necizelată, în fața publicului. Pe site, la un click depărtare, e de găsit în mai multe ediții: Univers (1991), Meridiane (1998), Univers (2002).