Vasile Alecsandri, născut în Bacău, la 21 iulie 1821, a fost un poet, dramaturg, om politic și membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România. În anul 1838 apar primele sale încercări literare în limba franceză: "Zunarilla", "Marie", "Les brigands", "Le petit rameau" și "Serata".
Cartea "Ostașii noștri", apărută pentru prima oară în anul 1878, conține o serie de poezii scrise de Vasile Alecsandri, și anume: "Balcanul și Carpatul", "Oda ostașilor români", "Sergentul", "Peneș Curcanul", "Păstorii și plugarii" și "Hora de la Plevna".
Balada "Peneș Curcanul" glorifică eroismul dorobanților de la Plevna și de la Grivița. Poezia spune povestea unui grup de zece dorobanți din Vaslui, care-și pierd viața în Războiul de Independență, singurul supraviețuitor al luptelor din Bulgaria fiind Peneș Curcanul, pe numele său real, Constantin Turcanu. Poezia e compusă din 22 de strofe, fiecare a câte 8 versuri, fiind ușor observabilă perfecta regularitate cu care unitățile sintactice se încadrează, două câte două, în fiecare stofă. În anul 1923, poezia a fost adaptată într-o piesă de teatru pentru copii, intitulată "Peneș Curcanul și vrăjitoarea", scrisa de Octavian Goga, și fiind jucată în numeroase teatre din țară, având un mare succes în rândul publicului tânăr.
Poezia "Sergentul" se remarcă prin modul în care Alecsandri reușește să surprindă imagistic o serie de idei legate de patriotism și sacrificiu pentru țară. Compusă din șase strofe, acestea sunt construite într-un mod simetric, primele două și ultimele două strofe fiind identice că structură și ca rime, această simetrie subliniind ideea de echilibru și stabilitate. Poezia "Sergentul" dezvăluie o lume tulburătoare și confuză, plină de contradicții și conflicte interioare, imaginile și metaforele utilizate evidențiind lupta interioară a personajului, ilustrând drama sa personală. Deși poezia este intitulată "Sergentul", personajul principal este o femeie căreia i se adresează versurile, poezia putând fi privită ca un dialog între personajul feminin și autorul, în care acesta încearcă să o convingă să renunțe la lupta interioară pentru a-și găsi pacea. Poezia lui Alecsandri abordează o serie de teme universale, precum: sacrificiul, libertatea și pacea, reprezentând una dintre cele mai importante creații ale lui Vasile Alecsandri, și impresionând prin stilul său și prin mesajul puternic transmis.
Poezia "Păstorii și plugarii" este o poezie patriotică scrisă în perioada pașoptistă, atunci când România încerca să se elibereze de sub dominația turcă, definindu-și identitatea națională. Poezia prezintă imaginea păstorilor și a plugarilor români, care muncesc din greu pe câmpurile patriei, refuzând să se lase doborâți de greutăți, și luptând pentru libertate și demnitate. Având o structură narativă, la începutul poeziei este descrisă natura, așezată liniștită și plină de viață, ca mai poi să se facă trecerea la descrierea vieții la sat, unde păstorii și plugarii muncesc din zori până-n seară, autorul prezentând cu delicatețe viață rudimentară și încărcată de tradiție a satului. Pe parcursul poeziei sunt prezentate mai multe tradiții locale, precum plimbarea turmelor de oi pe munte, recoltarea fânului sau sărbătorile satului, precum și relațiile dintre păstori și fetele satului.
Cartea "Ostașii noștri" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în unsprezece ediții, și anume: Editura pentru Literatură (1967), ErcPress (2010), Corint (2007), Minerva (1977), Tineretului (1967), Minerva (1996), Militară (1972), Dacia (2007), Ștefan (2007), Biblioteca pentru toți (1930) și Tineretului (1952).