Despre Vasile Alecsandri
In judetul Bacau, la data de 21 iulie 1821 se nastea Vasile Alecsandri, fiu al lui Vasile si al Elenei; acesta a mai avut doi frati: Iancu si Catinca. Familia sa era de curand ridicata la un rang boieresc si perioada nasterii celui ce va deveni scriitorul si omul politic de mai tarziu corespunde refugiului familiei din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti.
Copilaria si-o petrece la Iasi si pe domeniul de la Mircesti, isi incepe studiile cu un invatator grec, apoi cu Gherman Vida, un calugar si dascal din Maramures. Ajunge la pensionul lui Cuenim din Iasi, unde ii are colegi pe Kogalniceanu si Matei Millo, si, intre 1834 si 1839, la Paris, alaturi de Alexandru Ioan Cuza sau Ion Negulici. Incearca sa-si faca o cariera in medicina, in domeniul juridic si in inginerie, insa, pana la urma, se dedica literaturii. Primele sale lucrari, o nuvela si o scurta piesa de teatru, apar in revista Dacia literara in 1840. Scrie si in limba franceza, iar poezii in limba romana apar din 1843. Are un stil clasic, senin, angajat in problemele epocii. Legendele si pastelurile sale, ca si memorialistica, au ramas cunoscute si apreciate la scara larga pana azi. Relatia lui Vasile Alecsandri cu Elena Negri, sora lui Costache Negri, inceputa in 1844, se sfarseste tragic, femeia fiind rapusa de o boala de plamani in 1847; cautand sa se insanatoseasca, Elena Negri plecase in Italia, iar el o urmase. Perioada aceasta ii deschide, pe langa inclinatia spre poezia patriotica, sursele lirismului de dragoste. De altfel, Alecsandri isi incearca talentul in aproape toate speciile si genurile literare de baza.
Intorcandu-se in Moldova, se implica in curentele oficiale ale generatiei sale, devenind director al Teatrului din Iasi, alaturi de Negruzzi si Kogalniceanu, participand la Revolutia de la 1848, care a fost o miscare pasnica in Moldova, redactand petitia adresata lui Mihail Sturdza. Infrangerea revolutionarilor pasoptisti duce la exilul sau in afara granitelor pentru un an; in perioada aceasta calatoreste prin Austria, Germania, leaga legaturi cu pasoptistii munteni la Paris. Luptand pentru Unirea Principatelor, apropiat al lui Cuza, este insarcinat cu rolul de diplomat in Franta, Italia si Anglia, intervenind pentru recunoasterea de catre marile puteri a dublei alegeri a lui Cuza in Moldova si Muntenia.
In 1854 apare revista Romania literara, sub conducerea sa. La revista colaboreaza mari nume ale perioadei: Negruzzi, Kogalniceanu, Russo, dar si scriitori din Muntenia: Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu, Bolintineanu. In noiembrie 1857 i se naste o fata; mama este Paulina Lucasevici, cu care se va casatori in 1876. Este membru pe viata al Societatii Junimea, infiintata in 1863, si membru fondator al Academiei Romane. Participa la Serbarile de la Putna din 1871 trimitand doua cantece patriotice. Scrie Imnul regal roman in 1881, cu prilejul incoronarii regelui Carol I. Cartile lui Vasile Alecsandri sunt o sursa culturala bogata si scrierile lui pot fi definite ca avand un stil in general romantic, dar apropiat de clasicism.
Calatoreste mult, acest lucru punandu-si amprenta in creatia sa. Descopera poezia populara, ceea ce il influenteaza profund si marcheaza astfel intreaga literatura romana prin Doinele sale inspirate din folclor si prin urmatoarele lucrari, Ostasii nostri, Pastelurile, Legendele, creatia populara ramanand una dintre sursele sale constante de inspiratie literara. Cartile lui, poeziile populare sau ale sale insusi, sunt traduse in engleza, franceza sau germana si ajung sa fie publicate si in strainatate. Deputat si ministru in mai multe randuri, reprezinta Romania ca ministru al afacerilor externe la Paris intre anii 1885 si 1890. Moare dupa o perioada de suferinta in 22 august 1890, la Mircesti.