Vasile Andru s-a născut pe 22 mai 1942 la Bahrinești, Rădăuți într-o familie de agricultori clandestini. Chiar după nașterea acestuia, familia s-au mutat în Suceava și și-au luat numele de Andrucovici. Băiatul urmează o școală și un liceu local apoi treptele facultății de Filologie din Iași. Devine profesor de liceu și asistent al Institutului Pedagogic din Suceava, iar încă din acea perioadă va fi recunoscut pentru studiul oratio mentis, adică al rugăciunii minții.
Din 1989 a început să călătorească pentru documentare prima dată în Paris, apoi la Roma iar după ce a obținut bursa Sivananda, în India. Aici i-a plăcut cel mai mult. A obținut titlul de master în filosofia Vedanta apoi a hotărât să viziteze și Muntele Athos pentru a înțelege mai bine ce spune religia.
Debutul în literatură are loc în 1969 cu articole în revista "România Literară" dar pe parcursul vieții va deveni redactor principal pentru mai multe publicații. Va fi primit cu brațele deschise în Uniunea Scriitorilor și în Grupul de Yoga pentru Restaurare și va scrie peste 20 de volume despre spiritualitate cum ar fi: "Arheologia dorințelor" , "Isihasmul sau meșteșugul liniștirii" sau "Viață și veac" care nu au întârziat să fie apreciate și peste hotare.
Cartea "Viața și semn" a fost publicată de către editura Cartea Românească în 1989, într-un an destul de periculos pentru literatură română. Cu toate acestea, cenzura nu și-a pus amprenta pe manuscris și a reușit să se bucure de publicul larg. Trebuie să știm încă de la început faptul că în acea vreme, când oamenii care aveau credințe spirituale erau puși la zid, existau mici întâlniri secrete ale acestora. Autorul a încercat să ne inspire măcar o bucățică din sufletul său pentru a înțelege ce înseamnă de fapt această viață efemeră. Miza acestui eseu este ordinea zilelor. Putem trece prin zilele pe care le avem cu pași mărunți sau cu pași repezi, dar uneori trebuie să luăm și o pauză pentru a analiza ce ne înconjoară. Natura, oameni, toate pot fi semne că ceea ce nu se întâmplă este bine sau rău. Chiar și după zeci de ani, cartea ne dă multe detalii despre ce a fost și ceea ce va fi. De multe ori criticii l-au asemănat pe Andru cu Cioran dar există mici diferențe. Autorul nostru studiază, adună informații, pentru a ni le transmite pe cele mai adevărate și esențiale. Pe de cealaltă parte, Cioran doar scrie jurnalele minții sale.
Ce faci când ajungi la bătrânețe? O sa rămâi în casă citind ziarul și întrebându-te unde sunt prietenii tăi? Chiar și la 80 de ani viața mai are multe de oferit. Poți învăța lucruri noi chiar și când crezi că nu mai ai putere, pentru că ai. Niciodată nu o sa rămâi fără puterea ta interioară și fără dorință. Miracolul îți poate apărea în cale când te aștepți mai puțin iar pentru asta e nevoie de răbdare și credința că tot ceea ce îți dorești se va întâmpla întru totul. Poate o să se întâmple mâine, poate peste o săptămână sau 20 de ani, tu trebuie sa crezi în tine și în idealurile și visele tale, pentru că ele te vor găsi pe tine, nu tu pe ele.