Istoricul, arheologul, filosof al istoriei, eseistul, epigrafistul român Vasile Pârvan s-a născut pe 28 septembrie 1882 în cătunul Perchiu din comuna Huruieşti, astăzi aflat în judeţul Bacău, într-o modestă familie de cărturari rurali, al cărui tată, Andrei, învăţător, se trăgea dintr-o familie de răzeşi din Basarabia, iar mama, Aristiţa, născută Chiriac, era verişoara filosofului Vasile Conta, al cărui prenume l-a primit şi primul născut al familiei Pârvan. Şcoala primară a făcut-o în Bereşti-Covurlui, iar liceul în Bârlad, la Gheorghe Roşca-Codreanu, absolvind în 1900 şi continuându-şi studiile la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specialitatea Istorie şi Filologie clasică. Aici i-a avut profesori pe Iorga, Grigore Tocilescu, Constantin Rădulescu-Motru, Simion Mehedinţi, Dimitrie Onciul, Titu Maiorescu. Încă din primul an de facultate începe să publice articole de istorie în Noua revistă română, iar în 1902 începe colaborarea cu revista Convorbiri literare, apoi cu Voinţa naţională, Luceafărul, Voinţa poporului, Semănătorul, Neamul românesc, Viaţa românească. Primind licenţa în 1904 cu Magna cum laude, pleacă în Germania cu o bursă, studiind intens la trei universităţi: Jena, Berlin, Breslau. Vasile Parvan carti. Se remarcă drept un foarte bun cercetător şi primeşte doctoratul cum laude pentru teza Naţionalitatea negustorilor din Imperiul Roman.

Revine în Ţară, unde intră în cariera profesorală la Universitatea din Bucureşti, devine director al Muzeului Naţional de Antichităţi, vicepreşedinte al Academiei Române şi, ulterior, preşedintele secţiunii de istorie din cadrul Academiei. În 1913 a fondat, împreună cu Nicolae Iorga şi G. Murgoci, Institutul Sud-est European. Înfiinţează Muzeul Arheologic la Cluj şi Şcoala Română de la Roma, al cărei director este. Se căsătoreşte cu Silvia Cristescu, nepoata profesorului său, Ioan Bogdan. În 1916 se refugiază cu soţia la Iaşi din cauza Primului Război Mondial, apoi în anul următor la Odesa, unde soţia îi va muri la nașterea copilului.

Este absorbit de munca pe şantierele arheologice, domeniu al cărui părinte este în România, el creând primul plan de săpături la nivel naţional. Descoperă Histria, coordonează şantierele din Dobrogea şi Muntenia, foloseşte izvoarele istorice la redactarea lucrărilor sale impresionante, cum este Getica, apărută în 1926, carte ce descrie istoria traco-geto-dacilor sub o formă sintetică, din perspectivă economică, politică, socială, religioasă, culturală. Alte lucrări ale marelui Vasile Pârvan sunt: Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, Idei şi forme istorice,  Începuturile vieţii romane la gurile Dunării, Cetatea Tropaeum, Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene. Istoricul moare pe 26 iunie 1927 în urma unei apendicite ignorate prea mult timp.