Despre Vasile Voiculescu
Fiul cuplului Costache si Sultana Voicu s-a născut pe 13 octombrie 1884 in comuna Pârscov, judeţul Buzău. Mai are şase fraţi, iar numele îi va fi schimbat în Voiculescu în timpul şcolii, în foile matricole. Termină şcoala primară din zona natală, continuând liceul întâi în Buzău, apoi la Bucureşti. Intră la Facultatea de Litere şi Filosofie, însă, după un an, se mută la Medicină, pe care o va absolvi în 1909. Teza de licenţă este din domeniul chirurgiei, iar specializarea şi-o va face în Medicină internă şi epidemiologie. Va citi asiduu şi va fi captivat de ramuri diverse ale filosofiei şi spiritualităţii de cele mai diverse forme, de la materialism la teosofie, de la kaballa la spiritism. După toate aceste căutări, a ajuns la concluzia că neapărat credinţa trebuie să stea la temelia spiritului omului normal.
Pe 21 februarie 1910 Vasile Voiculescu se căsătoreşte cu Maria Mitescu, studentă la medicină. Cei doi vor avea cinci copii. După căsătorie este numit medic într-o localitate din Gorj, apoi pleacă pe front în Primul Război Mondial, cu un spital de campanie. Îngrijind bolnavii, se va îmbolnăvi de tifos, febră tifoidă şi icter. Refuză concediul pentru refacere şi statul îi răsplăteşte curajul şi dedicarea cu decoraţia Steaua României cu spade şi, în 1925, cu Crucea Meritul Sanitar clasa I. Face din ajutorarea bolnavilor săraci un crez, fiind supranumit doctorul fără de arginţi. Va ţine şi o serie de conferinţe la radio despre igiena populaţiei, va publica mai multe volume de farmacologie naturistă. Din 1922 este medic şi profesor la Institutul Pompilian din capitală şi şeful Circumscripţiei 12 medicale. S-a remarcat nu doar pentru profesionalism, ci şi pentru bunătatea extraordinară pe care o afişa faţă de orice bolnav.
Ca poet a debutat în revista Convorbiri literare cu poezia Dorul, în 1912. În 1916 publică primul volum, Poezii. Continuă cu numeroase alte volume, devenind din 1922 directorul Fundaţiei Culturale, iar din 1934 până în 1946 directorul de programe culturale la Radio România. După moartea soţiei sale, în 1946, din cauza unei congestii cerebrale, Vasile Voiculescu se dăruieşte unui stil de viaţă ascetic. Nu mai publică nimic până la finalul vieţii. Este membru al grupării Rugul Aprins de la mănăstirea Antim. În noaptea de 4 spre 5 august 1958 este arestat de comunişti, condamnat pe nedrept pentru 5 ani la Jilava şi Aiud. Va contracta în închisoare un TBC al coloanei vertebrale care-l va imobiliza. Eliberat din puşcarie pe 2 mai 1962, grav bolnav, va muri în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963.