Vasile Voiculescu - Capul de zimbru
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Vezi detalii
Vasile Voiculescu - Povestiri. Ultimul Berevoi. Capul de zimbru (2 volume)
IN STOC
Pret: 
Vezi detalii
Vasile Voiculescu - Capul de zimbru. Iubire magica, Zahei orbul (2 volume)
IN STOC
Pret: 
Alte titluri publicate de același autor:
-25% Vezi detalii
Vasile Voiculescu - Poezii inedite si corespondenta
IN STOC
Pret: 
Povestirea “Capul de zimbru”, de Vasile Voiculescu a fost publicată în anul 1946 în revista “Provincia”, din Turnu Severin, fiind premiată un an mai târziu.
Opera în volum, apare în anul 1966, la editura pentru Literatură, în două volume, atât în format broșat, cât și cartonat, iar printre alte edituri care au publicat povestirea, putem aminti de editura Minerva, din colecția Biblioteca pentru Toți, 1972, în format broșat, editura Cartea Românească, din colecția Marii Scriitori Români, 1982, în format broșat sau editura Scrisul Românesc, 1983, în format broșat.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Din țara zimbrului”, 1918, “Destin”, 1933, “Întrezăriri”, 1939, “Șarpele Aliodor”, 1947 sau “Zahei orbul”, 1947-1958, operă publicată postum.
Povestirea “Capul de zimbru”, de Vasile Voiculescu reprezintă o poveste remarcabilă creată de Voiculescu, singura povestire publicată în timpul vieții, o povestire în care se împletesc mai multe planuri, de la cel real, la cel fantastic, atemporal și imaterieal, spații care se întrepătrund în stilul scriitoricesc voiculescian, în ramă, stil utilizat și de Mihail Sadoveanu în povestirile acestuia.
Povestirea se concretizează pe câmpul de luptă, pe un front din Bărăgan, unde totul pare a fi imens, fără de sfârșit, având în vedere câmpul de bătaie care pare să nu se mai termine, iar atmosfera de o acalmie apăsătoare este spulberată la un moment dat de sosirea unor oaspeți germani, a unui general și a unei suite de cadre militare, care îi însoțeau.
Momentul este prezentat ca pe unul de ospitalitate, presărat cu o precipitare din partea românilor, care încearcă să pregătească cât mai bine evenimentul special care urma să se etaleze în fața lor.
Așadar la ora zece fix, o mașină spulberă liniștea de pe front, având aici parte de momentul în care intriga povestirii se propagă, din mașină coborând un general blond spălăcit și un maior, povestea fiind acum concentrată în sfera unui spațiu de tip “bog realm”, un ținut ca o adâncitură atemporală în spațiu și timp, ținut în care irealul și ireversibilul au un cuvânt de spus în conturarea acțiunii.
Maiorul intră în scenă, însoțindu-l pe general pentru a-l ajuta la traducere, aflându-se că acesta se trăgea din Moldova, dat fiind faptul că purta cu mândrie stema familiei, agățată pe mantie.
Discuțiile escaladează rapid, maiorul prezentând o istorie a timbrului cap de zimbru, extrem de rar, care exista, după spusele acestuia, doar în două exemplare (Tertium non datur - A treia nu exista) oferindu-i astfel un statut unic. Timbrul este scos și arătat tuturor, fiind așezat pe masă, dar în timp ce un sergent sosește cu o ștafetă de război, se crează o atmosferă bulversantă, care duce la înstrăinarea timbrului cotat la peste un milion de mărci germane.
Se crează o atmosferă tensionată, maiorul ordonând să fie percheziționați toți cei implicați, iar în urma acestei percheziții, o singură persoană, căpitanul Tomuleț, nu este de acord să fie perchiziționat, punctul culminant, fiind atunci când revolverul aproape că îi zboară creierii căpitanului.
Timbrul este găsit, însă la timp, lipit de fundul unei farfurii la o masă, iar Tomuleț scapă fără ca maiorul să afle că acest căpitan purta din familie, un cap de zimbru identic oferit de mama sa pentru a-i purta noroc.
Așadar, Tomuleț alege să nu arate timbrul, pentru a nu intra la bănuieli, dar și pentru a nu crea un moment de fală și competiție între cei doi. În final, momentul în care Tomuleț, arde capul de zimbru și reglează cumva totul la ideea de “Tertium non datur”, reprezintă un moment simbolic de o înaltă încărcătură artistică, care anunță și sfârșitul poveștii.
Opera a fost ecranizată în anul 2006, într-un scurt metraj în regia lui Lucian Pintilie, avându-i în rolurile principale pe Sorin Leoveanu, în rolul căpitanului Tomuleț și pe Tudor Istodor, în rolul maiorului german.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro