Vasile Voiculescu este un cunoscut om de litere din țara noastră, care se remarcă îndeosebi prin romanele sale pline de farmec, grave și realiste. Zahei orbul este, probabil, cea mai cunoscută scriere a sa și, de departe, cea mai profundă. Totuși, aceasta nu va fi singura lucrare xu care se va remarca prozatorul, medic la origine. Născut la sat, în apropierea Buzăului, avea să poarte pământul natal pentru totdeauna în sufletul său și se va întoarce aici ori de câte ori simte că îl apasă dorul. Deși are ocazia să călătorească mult pe meleaguri necunoscute, se va întoarce mereu în România și va trăi ca un român autentic.
Cochetează cu mai multe meserii, dar literatura îi va fi, de departe, cea mai dragă. Scrie proză scurtă, eseuri, povești și chiar poezie, dar se întoarce la romane și dă dovadă de o forță de evocare incapabil de contestat.
Suntem cuprinși în frenezia ideilor lui Voiculescu și îl urmărim până la final, curioși să aflăm ce ne-a pregătit de această dată. Autorul este, cu precădere, interesat de poziția individului în propria-i viață, de deciziile acestuia și de maniera în care se raportează la exterior și la ceilalți indivizi. Pentru Voiculescu, latura sensibilă este extrem de importantă, iar trupul reprezintă mai mult un vehicul al sufletului. De obicei, personajele sale sunt pline de contraste, urmărite de povești teribile, angoase din copilărie, vise nebunești ori tragedii sumbre.
„Iubire magică” este însă o lucrare ceva mai pozitivă pe care o vom adora încă de la primele pagini. Diferită ca descriere, manieră de evocare și stil de Zahei orbul, scrierea ne uimește și ne șochează în același timp. Suntem, astfel, purtați într-o lume nouă, necunoscută nouă, dar în care pătrundem cu încredere, ghidați de mintea ageră a lui Voiculescu. Lucrarea tratează tinerețea și voluptatea acesteia, după care face un contrast puternic cu bătrânețea și mizeria, iar personajele lui Voiculescu sunt agere și antrenate într-un dans literar nemaipomenit.
Cartea este, după cum o spune și titlul, magică, plină de sens și captivantă. Ideile se succed magistral, iar Voiculescu este un arhitect al peniței, capabil să facă fel și fel de jonglerii, numai să își cucerească iremediabil audiența. Cumva, pe alocuri, suntem purtați în trecut, iar eroii devin nostalgici și cuprinși de melancolii stranii. Urmărim cursul acțiunii, care nu face salturi bruște, cu mare interes și suntem cuceriți de ardoarea cu care autorul își scrie povestea și își portretizează personajele, fie ele negative sau pozitive.
Cartea poate fi găsită, la numai un click distanță, pe site-ul nostru, în mai multe ediții. Dintre acestea amintim următoarele: Coresi (2001), Minerva (1984), Minerva (1972).