Vasile Voiculescu este cunoscut la nivel național pentru scrierile sale realiste și pline de candoare, iar pledoariile sale sunt apreciate pretutindeni. Este un artist incredibil, plin de pasiune, splendid și menit să transforme viața simplă. Medic la bază, deprinde o pasiune nemaipomenită pentru literatură, istorie și poezie. Începe să scrie de la vârste fragede, iar pasiunea sa se transformă în principala-i sursă de venit. Astfel, poeziile sale ajung în cercuri selecte și vor fi apreciate și contestate deopotrivă. Forța de evocare a autorului este nemărginită, iar succesul nu va întârzia să apară. Natura și revenirea la origini sunt principalele teme pe care autorul le evocă în operele sale, iar inspirația pare că și-o găsește în lungile plimbări prin București și prin țară.
În timpul Războiului de Independență, Voiculescu a fost medic pe front și trata pe oricine cu bunătate și smerenie. Se îmbolnăvește de tifos, dar refuză să-și ia concediu de boală și vindecă în continuare pe oricine. Apropiații săi îl descriau ca fiind un doctor aparte, de o bunătate ieșită din comun, care a adus mult bine societății sale.
Când revine de pe front, se dedică scrisului și vindecării bolnavilor, iar aprecierea sa crește constant. Obține, prin munca sa, funcții înalte, dar va fi înlăturat la instalarea regimului comunist. Se va retrage în sihăstrie, unde își va petrece următorii 20 de ani, iar scrierile sale nu vor mai fi publicate. Va continua să creeze pentru sine, oricum faima și puterea nu l-au atras niciodată.
În poeziile sale, observăm o realitate simplă, aproape idilică și o melancolie stranie, care pare venită din reveriile personale ale poetului. Stihurile sale nu-s precum cele ale lui Bacovia, nu-s nici precum cele semnate de Arghezi sau Blaga, ci-s originale, frumoase și naturale. Vor fi inspirate din bunătatea autorului, din oamenii pe care are șansa să-i cunoască și din locurile pe care le-a descoperit de-a lungul vremii.
În Poeme cu îngeri, Voiculescu ne vorbește despre liniștea sufletului și despre lumea de dincolo, iar pledoaria sa pentru viață este plină de imagini vizuale și auditive, care ne vor cuceri. În Ultimele sonete, de asemenea, calitatea scriiturii sale este magistrală, iar bucuria lui Voiculescu este acoperită de o tristețe care îl va marca veșnic și profund, moartea soției sale. De aici înainte, autorul se dedică întru totul cunoașterii și împlinirii prin scris, iar scrierile sale vor fi păstrate într-un scrin vechi, fără a fi publicate vreodată. Astăzi, scriitorul este omagiat, adorat și studiat cu ardoare în școli și universități. Splendoarea sa este tocmai naturalețea, iar culoarea scrierilor sale nu o poate depăși nimeni vreodată.
Voiculescu este un creator, iar arta sa dăinuie peste veacuri, formând generații de elevi și studenți. Operele îi vor fi traduse în mai multe limbi străine și vor fi apreciate peste hotare. Republicate și adnotate, vor servi drept surse de inspirație pentru tinerii prozatori. Pe site-ul nostru, acestea pot fi găsite în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (2001), Editura pentru Literatură (2000), Meridiane (1998).