Vasile Voiculescu - Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare

Vasile Voiculescu a fost unul dintre cei mai apreciați scriitori ai secolului trecut. S-a născut pe 13 octombrie 1884 în comuna buzoiană Pârscov, într-o familie de negustori. A urmat primul an de liceu în oraș apoi s-a mutat la București la Gheorghe Lazăr unde a început să fie interesat de știință și filosofie. A citit Auguste Comte, Charles Darwin și Wundt așa că a decis să meargă la Facultatea de Litere și Filosofie. Nu rezistă mult aici pentru că interesul pentru știință se va amplifica așa că se va înscrie la medicină, domeniu în care își va obține și doctoratul în 1910. Se îndrăgostește de Maria Mittescu, care îi va fi și soție, și scriindu-i poezii decide să le publice în revista Convorbiri Literare. Când va izbucni războiul va servi ca medic militar la Bârlad  unde va participa și la seratele culturale organizate de Alexandru Vlahuță. În 1916 publică primul volum intitulat simplu "Poezii" iar acesta va fi doar startul unei cariere prospere. Va scrie și proză, și piese de teatru iar în 1941 va primi Premiul National de Poezie. Timp de patru ani va fi deținut politic din cauza unei erori judiciare în cazul Rugului Aprins și având deja peste 70 de ani în acea vreme a suferit cumplit. I s-a luat dreptul de a mai publica însă tot ceea ce s-a mai găsit a fost publicat post-mortem. Autorul își are sfârșitul în primăvara anului 1963 din cauza cancerului pulmonar.

Volumul de poezii "Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare" a fost publicat post-mortem în 1964 la Editura pentru Literatură, ediție ce va fi urmată de numeroase altele, printre care Minerva în 1981, Eminescu în 1982 și Dacia în 1990.

Poate că una dintre cele mai importante voci ale sonetului european ajunge astăzi reinventată de românul nostru. Este o onoare și a ajuns să fie cel mai apreciat volum al autorului de-a lungul timpului. Nu le putem citi ca pe simple poezii, ci ca pe niște experiențe de care nu vom mai avea parte multă vreme. Sunt numerotate cu cifre romane, deci va fi ușor să vă plimbați printre ele și să le simțiți aerul de epocă. Un spectacol de culori, peisaje, personaje și stări vi se va arăta cu fiecare rând. Era să uit de iubire, care e poate cel mai exploatat sentiment în cazul de față și care, la fel ca în viziunea shakesperiană, ajunge mereu să învingă.