Despre Vasili Grossman
Vasili Semionovich Grossman (n. Berdicev, 12 decembrie 1905 - d. Moscova, 14 septembrie 1964) a fost un jurnalist si scriitor sovietic. Grossman a fost descendentul unei familii de intelectuali evrei.
A studiat la Universitatea de Stat din Moscova, unde a inceput sa scrie nuvele, lucru pe care urma sa-l faca in continuare, cand a inceput sa lucreze ca inginer in regiunea Donbas. A lucrat apoi ca asistent chimist la Institutul regional de patologie si igiena muncii, iar mai tarziu, ca asistent la Catedra de chimie generala din cadrul Institutului de Medicina din Stalinsk.
In timpul invaziei naziste a fost corespondent de razboi, descriind in articolele sale curatarea etnica din Ucraina si Polonia si eliberarea lagarelor de concentrare din Treblinka si Majdanek. Articolul sau, Infernul de la Treblinka (1944), a facut parte din probele acuzarii in procesul de la Nurnberg.
Holocaustul a lasat o marca de nesters pentru Grossman. Mama sa, care nu parasise niciodata Ucraina, a pierit pe mainile invadatorilor germani impreuna cu alti 20.000 - 30.000 de evrei.
Hotarat sa spuna povestea complicitatii sovietice cu exterminarea nazista a evreilor rusi, Grossman a fost etichetat ca dusmanul statului atat de Stalin, cat si de Hrusciov, abia scapand de echipele celui dintai, iar expunerile sale au fost suprimate si ingropate adanc in arhivele Partidului Comunist.
Timp de aproape treizeci de ani scrierile lui Grossman, inclusiv un tratament fictiv al masacrului de la Berdichev in romanul sau Viata si destin, au ramas ascunse de lume, putin cunoscute in afara unui cerc mic de dizidenti rusi.
Pe baza materialelor de arhiva care au devenit disponibile abia de la prabusirea Uniunii Sovietice, John Garrard si Carol Garrard au scris o biografie elocventa a lui Vasili Grossman. Mai mult decat un simplu portret al vietii unui scriitor intr-o stare totalitara si antisemita, The Bones of Berdichev ofera noi dovezi cu privire la originile Holocaustului insusi. Autorii arata cum Holocaustul a inceput nu in ghetourile si lagarele de moarte din Polonia, ci pe teritoriul sovietic ocupat de nazisti, avand de partea lor multi cetateni sovietici care au ajutat si au profitat de uciderea evreilor. La randul lor, autoritatile sovietice au suprimat acele actiuni oferind dovezi infioratoare pentru a sprijini concluzia lui Grossman, potrivit careia cele doua state totalitare germane si sovietice in lupta erau de fapt imagini oglinda unele cu altele.
Cele mai cunoscute opere ale lui Grossman, romanele Viata si destin si Forever Flowing, considerate pe larg drept opera sa originala, au fost scrise in perioada postbelica. Ambele manuscrise au fost confiscate de KGB si niciuna dintre carti nu a putut fi publicata intern pe durata vietii lui Grossman.
Copiile ascunse au fost in cele din urma contrabandate din Uniunea Sovietica pentru publicare in strainatate.
Niciodata vazandu-si principala opera, Viata si destin, publicata (de catre colegii sai disidenti), Grossman a murit din cauza cancerului de stomac intr-un spital din Moscova in 1964.