Venedikt Erofeev a fost un scriitor rus născut în regiunea Murmansk, la 24 octombrie 1938. Copilăria sa a fost marcată de arestarea tatălui său din timpul Marii Epurări, iar acest lucru i-a marcat profund anii de liceu și de studenție, ceea ce i-a adus o educație tumultuoasă. A intrat la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moscova, însă a fost exmatriculat după nici doi ani din cauza faptului că nu participa la antrenamentele militare. A continuat însă studiile, la diverse instituții, dar nu a absolvit niciodată, fiind mereu exmatriculat din cauza comportamentului imoral. Pe parcursul vieții a călătorit prin diverse locuri și a avut mai multe slujbe mici, atât în Rusia cât și în Ucraina și Belarus. În ciuda haosului din viața sa, Venedikt a început să scrie de la vârsta de 17 ani și este cel mai cunoscut și apreciat pentru volumul “Moscova-Petușki” pe care l-a publicat în 1969.
“Moscova-Petușki” a apărut în limba română în 2004, fiind publicat de editura Cartier, dar și de editura Polirom în 2014, fiind inclus în colecția de cărți Top 10+.
“Moscova-Petușki” este descris ca fiind un “poem în proză” ce îl are în centru pe Venichka. Cartea ne dezvăluie călătoria protagonistului de la Moscova la Petușki, un mic oraș din provincie. Venichka este un intelectual alcoolic ce pornește într-o călătorie cu trenul pentru a-și vizita iubita, însă pe parcursul călătoriei are parte de aventuri și întâlniri ciudate. Venichka intră în diverse discuții filozofice și absurde cu ceilalți pasageri, în timp ce se află într-o continuă stare de ebrietate. Cartea este plină de umor negru și reflecții asupra vieții sovietice, iar alcoolismul este inamicul principal atunci când cauți sensul în mijlocul haosului. În final, descoperim tristul motiv pentru care Venichka nu ajunge niciodată la destinație.
“Moscova-Petușki” a fost transformată în mai multe piese de teatru ce au fost puse în scenă în Rusia și în alte țări, iar în anul 1991, cartea a primit și o adaptare cinematografică realizată de regizorul rus Pawel Lungin. Filmul a fost denumit “Venichka” și a încercat să redea atmosfera descrisă în carte, însă recenziile au fost mixte. Aceste adaptări însă, au contribuit la popularizarea operei lui Erofeev și a devenit îndrăgită de publicul larg.