Despre Vergiliu
La 15 octombrie 70 i. Hr. s-a nascut Publius Vergilius Maro (Andes, langa Mantova, nordul Italiei), poet faimos cel mai bine cunoscut pentru Eneida, epopeea nationala a romanilor, care spune povestea legendarului fondator al Romei si proclama misiunea romana de a civiliza lumea sub indrumarea divina. Cuprinsa in 12 carti, poezia este considerata astazi ca o capodopera literara.
A fost educat la Cremona, la Milano si, in cele din urma, la Roma, dobandind o cunoastere aprofundata a autorilor greci si romani, in special a poetilor, si a primit o pregatire detaliata in retorica si filozofie. Se stie ca unul dintre profesorii sai a fost epicurianul Siro, iar filosofia epicuriana se reflecta substantial in poezia sa timpurie, dar treptat cedeaza loc unor atitudini mai asemanatoare cu stoicismul.
Viata lui a fost dedicata in intregime poeziei sale si studiilor legate de aceasta; sanatatea lui nu a fost niciodata robusta si nu a jucat nici un rol in viata militara sau politica. Se spune ca a vorbit o data in instantele de judecata fara distinctie si ca natura sa timida si retrasa l-a determinat sa renunte la orice idee pe care ar fi putut sa o aiba de a participa la lumea afacerilor. Nu s-a casatorit niciodata, iar prima jumatate a vietii sale a fost cea a unui erudit si aproape de a unui pustnic. Dar, datorita poeziei care i-a adus faima, el a castigat treptat prietenia multor oameni importanti din lumea romana.
Este posibil ca unele dintre cele mai vechi poezii ale lui Virgil sa fi supravietuit intr-o colectie de poezii care i-au fost atribuite si cunoscute sub numele de Anexa Vergiliana, dar este putin probabil ca multe dintre acestea sa fie autentice. Cea mai veche lucrare a sa este Eclogues, o colectie de 10 poezii pastorale compuse intre 42 si 37 i. Hr.
In anul 31 i. Hr., cand Virgil avea 38 de ani, Augustus (inca cunoscut sub numele de Octavian) a castigat batalia finala a razboaielor civile de la Actium impotriva fortelor lui Antonio si Cleopatra si din acea data dateaza epoca augustana. Virgil, la fel ca multi dintre contemporanii sai, a simtit un mare sentiment de usurare ca luptele civile fara sens s-au sfarsit in cele din urma si a fost profund recunoscator omului care a facut-o posibila.
Entuziasmul pe care Virgil l-a simtit pentru Roma renascuta promisa de regimul lui Augustus se reflecta adesea in poem. In calitate de compatriot, a simtit un atasament profund fata de virtutile simple si traditiile religioase ale poporului italian. Toata viata s-a pregatit sa scrie un poem epic (considerat atunci ca fiind cea mai inalta forma de realizare poetica), iar acum si-a propus sa intruchipeze Roma ideala in Eneida, povestea intemeierii primei asezari din Italia. , din care urma sa izvorasca Roma, de catre un print troian exilat dupa distrugerea Troiei de catre greci in secolul al XII-lea i. Hr. Virgil a petrecut 11 ani lucrand la Eneida, lasat neterminat in momentul mortii sale.
Arta sa i-a inspirat pe altii, cum ar fi contemporanul sau mai tanar, poetul Ovidiu, a carui opera amintea de cea a lui Vergil, dar cu propria sa estetica indrazneata - o practica repetata prin vechea epoca de argint literara.
Virgil a compus si Georgica, scrisa intre 37 si 30 i. Hr., spre sfarsitul razboaielor civile. Georgica s-a concentrat pe profunzimile vietii agricole, servind ca un tratat direct sustinut de Augustus. Fermele rurale italiene au fost lasate in paragina cand razboiul i-a fortat pe fermieri sa slujeasca, multi locuitori din mediul rural s-au mutat in cele din urma intr-o Roma aglomerata, spre disperarea imparatului. Poezia lui Virgil a castigat rapid popularitate nu numai datorita idealurilor sale nationale si mostenirii italiene, ci si pentru abilitatile sale poetice exemplare de structura, dictie si metru.
In 19 i. e. n. Virgil a calatorit in Grecia, unde a planificat sa-si petreaca urmatorii trei ani completand Eneida. In timpul calatoriei sale s-a imbolnavit de febra si s-a intors in Italia, unde a murit pe 21 septembrie 19 i. Hr., la scurt timp dupa sosirea la Brundisium (astazi Brindisi). Pe patul de moarte ar fi cerut distrugerea Eneidei, probabil crezand ca lucrarea este imperfecta sau nu mai sustine mesajul pe care a vrut sa-l transmita, dar se spune ca Augustus a intervenit si a mandatat publicarea ei.