Despre Victor Eftimiu
Victor Eftimiu s-a nascut la 24 ianuarie 1889, Bobostita, Albania. A fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducator roman de origine megleno-romana, respectiv membru al Academiei Romane si francmason roman din perioada interbelica. A fost fiul Marinei (fiica preotului Theodor Cociu din Bobostita, numit si Economu) si al lui Gheorghe Ceavo (care isi schimba in 1894 numele in Gheorghe Eftimiu, dupa prenumele tatalui sau, Eftimie).
Intre anii 1895-1897 urmeaza clasele elementare, in limba greaca, in comuna natala. Vine pentru prima data la Bucuresti in anul 1897, impreuna cu tatal sau, si ramane mai multa vreme aici, incepand sa invete limba romana. Din 1905 se stabileste definitiv la Bucuresti, dupa ce a mai petrecut o vreme in tinuturile natale, unde a absolvit liceul.
Tot in 1905 editeaza revista Speranta, in ale carei pagini isi va publica si prima poezie. Din 1908 editeaza, impreuna cu Octavian Goga si Ilarie Chendi, si revista Tara noastra. Intre 1909-1910 calatoreste in Europa si se stabileste un timp la Paris; aici scrie piesa Insir-te margarite si obtine un succes neasteptat curand dupa intoarcerea in Romania (1911). In 1913 devine director al Teatrului Comedia, iar in anul urmator se casatoreste cu actrita Agepsina Popovici Macri, pe care a cunoscut-o la Paris. In 1919 obtine cetatenia romana. Intre 1920-1922 exercita functia de director al Teatrului National din Bucuresti, fiind apoi delegat si cu directia generala a Asociatiei Romane pentru Cinematografie artistica. Din 1923 este membru al Societatii Autorilor Dramatici Romani si al Ateneului Roman, iar in 1927 detine functia de director al Teatrului National si al Operei Nationale din Cluj. In 1933 este ales presedinte al PEN-Clubului Roman, mandat primit si in 1936. Obtine in francmasonerie gradul 33 (si ultimul) al Ritului Scotian Antic si Acceptat si este ales Venerabil al Lojii bucurestene Mesterul Manole (1935).
In timpul dictaturii antonesciene, nu i se mai joaca piesele de teatru si este trimis de doua ori in lagarul de la Targu Jiu pentru atitudine antirazboinica. In 1947 are loc premiera piesei Haiducii la Teatrul National din Bucuresti si apare volumul de versuri 13 decembrie si alte poeme. In 1948 devine membru al Academiei Romane. Se bucura de premii numeroase si distinctii de-a lungul prestigioasei sale cariere. Moare in Bucuresti la 27 noiembrie 1972.
Opera: Mesterul Manole, Cocosul negru, Insir-te margarite, Omul care a vazut moartea, Inspectorul broastelor, Marele duhovnic, Haiducii, Parada, Pana Lesnea Rusalim, Stramosii, Crinul vietii, Akim (teatru), Poemele singuratatii, 1913; Oda limbii romane, 1958; Minciuni terestre, 1961; Poezii, 1964; Crizanteme (poezii).