Romanul Oamenii mării ( Les Travailleurs de la mer fr.), scris de Victor Hugo, a fost publicat în primă ediție în Belgia, în anul 1866, de Editura Verboeckhoven et Cie. La noi a fost publicat de Editurile Tineretului și Ion Creangă, iar mai târziu și de altele.
Cartea este dedicată insulei Guernsey, insulă unde Victor Hugo și-a petrecut 15 ani de exil. Acesta folosește comunitatea insulei în alcătuirea unei drame de mare calibru. Oamenii mării este plasată în timp chiar dupa Războaiele Napoleonice și se ocupă și de impactul Revoluției Industriale asupra vieții insulei.
Personajul principal al romanului este un localnic pe nume Gilliatt, un inadaptat social care se îndrăgostește de Deruchette, nepoata lui Mess Lethierry, mare deținător de nave comerciale. Atunci când nava lui Lethierry naufragiază în periculosul recif Roches Douvres, Deruchette promite să se mărite cu oricine reușește să salveze motorul pe aburi al ambarcațiunii naufragiate. Gilliatt se oferă voluntar, povestea urmărindu-i strădaniile de a depăși barierele de ordin fizic (printre care și lupta cu o caracatiță) dar și de ordin social, în încercarea acestuia de a se reintegra în societatea insulei.
Romanul este creditat cu introducerea cuvântului originar din insula Guernsey, asociat caracatiței (pieuvre fr.), deși în limba franceză standardizată caracatiței îi revenea deja cuvântul poulpe.
Romanul a fost publicat prima dată în Brussels în anul 1866 (Hugo era deja în exil). O traducere în limba engleză a apărut rapid mai târziu în același an, la New York, sub titlul de The Toilers of the Sea. A urmat o ediție în UK, în anul 1887, Ward Lock publicând traducerea lui Sir G. Campbell, sub titlul de Workers of the Sea.
Hugo a vrut inițial ca eseul Arhipelagul Mânecii (L'archipel de la Manche) să constituie o introducere a romanului, dar acestea nu au fost publicate împreună decât în secolul XX.