Victor Hugo este unul dintre cei mai căutați scriitori francezi ai tuturor timpurilor, iar operele sale sunt apreciate pretutindeni. Hugo este un reprezentant de seamă al literaturii autentice, simple, plină de descrieri ample și populată de personaje care mai de care mai interesante. Copiat, adulat și judecat deopotrivă în clasele intelectuale ale Franței de odinioară, devine o sursă de inspirație pentru tinerele generații de scriitori.
Scrie proză scurtă și jurnale în prima parte a carierei sale, după care se reorientează și dă naștere roamanelor sale de căpătâi, care îi vor ajuta să câștige faima mondială.
Multe scrieri de ale sale sunt preluate de studiourile media și transformate în adevărate capodopere cinematografice, păstrând însă esența poveștii lui Hugo.
Se implică în politica veacului și este o figură importantă în societatea sa, iar ideile îi sunt preluate și distribuite masiv. Adesea, este criticat pentru pozițiile sale vehemente. După abdicarea lui Napoleon, părăsește Franța și alege să trăiască în exil. Acolo reușește să scrie unele dintre cele mai importante scrieri, care vor fi traduse ulterior în 30 de limbi de circulație internațională.
Lucrarea de față este una dintre cele mai cunoscute și mai traduse scrieri pe care autorul o creionează în suburbiile Parisului de odinioară. Deși cartea este concepută pe tărâm franțuzesc, spune povestea regalității anglicane, cu laturile bune și cu cele mai puțin strălucitoare. Regalitatea Angliei și aristocrația veacului sunt portretizate extraordinar, iar Hugo are darul de a ne emoționa și a ne determina să-l urmărim până la capăt în pledoaria sa. Cumva, autorul aduce în fața noastră emoția altor vremuri, vorbește despre confruntările de la curte, despre invidii și intenții ascunse cu care se luptă eroii săi.
Opera este construită magistral, cu fel și fel de nuanțe strălucitoare, și are o esență dramatică ieșită din comun. Astfel, eroul nostru, Gwynplaine, este omul care râde, căci avea să fie răpi de tâlhari la o vârstă fragedă și mutilat pentru totdeauna. Deși pe fața sa se întipărește un zâmbet larg, urmare a suferințelor pe care le-a trăit, băiatul are puterea de a merge mai departe și de a depăși etapele grele care vor veni. Povestea acestuia este simplă, dar plină de contraste și se axează îndeosebi pe trăirile sale interioare. Drama interioară se propagă asupra eroilor și asupra cititorului însăși, care ia parte la emoția personajelor și empatizează puternic cu acestea.
Timpul pare că se oprește în loc, iar Hugo face o incursiune deosebită în povestea aristocrației engleze, fără să îndulcească evenimente sau să rigidizeze trăsăturile personajelor sale. Latura gotică a romanului ne lovește puternic și ne determină să urmărim povestea cu interes până la ultimul paragraf. Când ne așteptăm mai puțin, lucrurile ies de pe făgașul normal, iar acțiunea se precipitează. Personajul nostru intră în contact cu fel și fel de ființe rău intenționate și dă dovadă de o forță interioară deosebită, de un calm extraordinar. Acum, mai puternic ca niciodată, Hugo dă frâu liber imaginației sale și își încântă audiența cu fel și fel de trimiteri către trecut și către diverse dogme.
Romanul este tradus în peste 20 de limbi de circulație internațională, iar numele lui Hugo este adulat și apreciat în mai multe părți ale lumii. Adesea, autorul este criticat pentru maniera în care își expune ideile personale, subiective și, cumva, realiste. Pe site-ul nostru, cartea este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Editura pentru Literatură (1992), Univers (1990).