Victor Ion Popa - Velerim si Veler Doamne

Victor Ion Popa este cel ce a reușit să ducă teatrul românesc la un alt nivel la începutul secolului al XX-lea. Poate îi știți numele de la ”Sfârlează cu Fofează” sau ”Take, Ianke și Cadâr” dar trebuie precizat că s-a ocupat mult timp și cu critica literară și teatrală și s-a zbătut pentru schimbare. Încă de pe băncile școlii s-a afirmat în literatură contribuind la revistele școlii cu mici povestiri, însă, după, a trebuit să lupte la Oituz. Întors de pe front a devenit actor iar din 1933 și-a dedicat aproape toată viața scrisului. A călătorit prin Europa să preia idei de la cei mai educați și le aplică și pe scena teatrului bucureștean.

Romanul ”Velerim și Veler Doamne” a fost publicat pentru prima dată în 1933 la editura Cultura Națională, ediție ce o poți găsi și pe site-ul nostru. De asemenea, au mai publicat: editura Eminescu, 1974; editura Facla, 1985 și editura Minerva în 1990.

Manlache Pleșa este un uriaș cu suflet sensibil care în dorința de a-și apăra demnitatea, decide că o să facă lucruri păcătoase până ce va ajunge la crimă. Din cauza geloziei, cu ani în urmă, a ucis pe amantul soției sale și așa a reușit să petreacă 10 ani muncind la salină. Când scapă, află că soția sa s-a recăsătorit așa că trebuie să își caute de muncă pentru a supraviețui. Ajunge să fie paznic la conacul unor cunoscuți, dar toată lumea se ferea de el din cauza trecutului său tumultuos. Se îndrăgostește de Rusandra și crede că în sfârșit a venit soarele și pe strada lui, dar într-o noapte când pleca de la ea, are loc crima lui Hrisant Logotidis. Acesta este găsit mort, iar Manlache de frică să nu fie acuzat pleacă din sat, prea târziu însă. Din lipsă de suspecți, poliția îl acuză chiar dacă este dispărut și îl batjocorește până când va recunoaște o faptă ce nu a comis-o. Moș Petrache îl va ajuta să se ascundă și îi va da hrană iar când aproape va fi prins, tot el va spune că l-a ucis pe Manlache doar pentru a mai trage de timp. Află că moartea lui Hrisant a fost realizată de găzari așa că îi caută și îi duce poliție în schimbul eliberării lui Moș Petrache. Liniștea se va lăsa din nou în sufletul său dar întors în sat Rusandra va fugi cu Ion iar fosta sa soție îi va omorî copilul și îi va spune că dacă nu rămâne cu ea, se sinucide. Pentru a uita de toate necazurile se înrolează în război dar nici aici apele sale tulburi nu au pace.

S-a spus despre el că este un fabulos roman rustic sau un original al vremii datorită cuvintelor arhaice și regionalismelor, dar nu a fost apreciat la adevărata sa valoare din cauza temei care în acea vreme nu era văzută cu ochi buni.

Romanul a fost ecranizat în 1976 în regia lui Sergiu Nicolaescu sub numele de ”Osânda” și a fost transpus în dramă radiofonică de Nicoleta Toia.