Despre Victor Ion Popa
Victor Ion Popa (n. 29 iulie 1895 - d. 30 martie 1946) a fost un dramaturg, poet si prozator roman. S-a nascut la Calmatui, fiind fiul cel mai mare al invatatorului Ioan G. Popa si al Aspasiei (nascuta Pavelescu). A urmat gimnaziul in satul natal, apoi liceul la Iasi. Dupa a fost student al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Iasi, urmand in paralel Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica si, pentru scurta vreme, Scoala de Belle Arte.
In 1907, pe cand era inca elev, a scris prima sa lucrare dramatica intitulata Tragedie cumplita, strict actuala. In anul 1912 a debutat literar cu poezia Liniste, semnata cu pseudonimul G. A. Hamza. Tot in aceasta perioada si-a facut debutul ca actor si ca desenator, in revista ieseana Versuri si proza.
Popa a urmat Scoala de ofiteri in rezerva si a participat la luptele de la Marasti si Oituz. Intre anii 1917-1919 a participat la sedintele cenaclului literar Academia Barladeana si a fost actor al Teatrului Naţional din Iasi (1918). In 1919 s-a stabilit in Barlad. Mai tarziu a revenit in Iasi, unde s-a casatorit cu Getta Kernbach; Din 1920 pana in 1924 a fost redactor la Revista copiilor si a tinerimii din Bucuresti.
In 1922 se pune in scena piesa Ciuta. Pentru aceasta i-au fost decernate doua premii: Premiul Asociatiei Criticilor Dramatici si al Teatrului National (1922) si, respectiv, Premiul I. L. Caragiale (1923).
El a ocupat mai multe functii, printre care cea de actor al Teatrului National din Iasi (1918), ajutor de pictor la Teatrul National din Bucuresti (1923), pictor scenograf, secretar al Societaţii Autorilor Dramatici (1923-1924) si secretar literar (1925-1926).
In perioada 1927-1929 a fost director al Teatrului National din Cernauti, iar intre 1929-1933 regizor la Teatrul Regina Maria. Pana in anul 1938 s-a dedicat in totalitate scrisului. In perioada urmatoare a exercitat functia de profesor suplinitor la catedra de drama, comedie si regie scenica a Conservatorului din Bucuresti. Intre 1938 si 1944 a infiintat si condus teatrul Munca si voie-buna (din 1941: Munca si lumina), primul teatru muncitoresc din tara noastra. Din 1944 a devenit profesor titular la Conservator; remarcat ca pedagog, Radu Beligan si Toma Caragiu fiind unii dintre actorii care au lucrat sub indrumarea lui.
Opera lui Popa se imparte egal intre dramaturgie si proza; Victor Ion Popa s-a dovedit a fi, de asemenea, un scriitor foarte talentat. Dintre lucrarile sale in proza vom enumera: Sfarleaza cu fofeaza; Mesterul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (Biografia lui Aurel Vlaicu, pionierul aviatiei); Velerim si Veler Doamne (Ecranizat sub titlul Osanda). La 30 martie 1946, Victor Ion Popa s-a stins din viata.
Lucrari:
Dramaturgie: Ciuta (1923); Papusa cu piciorul rupt (1926); Muscata din fereastra (1930); Acord familiar (1934); Take, Ianke si Cadir (1938) ce cuprinde nuvele si povestiri: Povestiri cu prunci si mosnegi (1936); Ghiceste-mi in cafea (1938); Bataia (1942).
Proza: Floare de Otel (1930); Velerim si Veler Doamne (1933); Sfarleaza cu fofeaza (1936); Maistorasul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (1939); A fost odata un razboi (1936).
Creatia sa lirica a fost adunata postum, in volumul Cantecele mele (1946).