Despre Victor Papilian
In Galati, la 17 iunie 1888, se nastea fiul medicului Constantin Papilian, care avea sa devina general. Viitorul medic, la randul sau, precum si cadru didactic si scriitor, era nimeni altul decat Victor Papilian, considerat intemeietorul scolii de anatomie descriptiva din Cluj si organizatorul primului Congres International de Antropologie preistorica din tara, la Cluj (1937).
A inceput studiile secundare la Craiova, apoi la liceul Sf. Sava din Bucuresti. Aici a frecventat in paralel Conservatorul de muzica, la sectia de vioara. Dupa absolvirea Conservatorului a fost angajat in orchestra Ministerului Instructiunii Publice, urmandu-si pasiunea pentru muzica. Insa cariera sa a luat o turnura deosebita, deoarece tatal sau s-a opus deciziei fiului de a se dedica muzicii si a insistat ca acesta sa duca mai departe traditia familiei si sa urmeze cariera de medic. Asadar, incepand cu anul 1907, tanarul a studiat medicina si in 1916 a devenit medic la Bucuresti. In 1915 era deja presedintele Societatii Studentilor in Medicina din Bucuresti.
In anul 1916 a fost inrolat ca medic in razboi, iar dupa ce acesta a luat sfarsit, a fost numit director al Institutului de Anatomie al Facultatii de Medicina din cadrul Universitatii Daciei Superioare. A fost decan la Facultatea de Medicina din Cluj, membru al Societatii de Biologie si a Societatii de Antropologie din Cluj. De altfel, a fost si director al Filarmonicii si al Teatrului din Cluj.
In anul 1947, odata cu instaurarea regimului comunist in Romania, a fost pensionat fortat. Anul urmator a semnat in fata lui Vladimir Ghika profesiunea de credinta catolica, specificand ca doreste sa apartina Bisericii Romane Unite cu Roma. La inceputul anului 1950 a fost condamnat la 10 ani de inchisoare ca adept al "ideologiei burgheze" pentru "atitudine refractara ideilor socialiste". Dupa eliberarea din inchisoare a frecventat serviciile religioase clandestine savarsite de preotul Vasile Chindris. Papilian a trecut de mai multe ori arestat si incarcerat (la inchisorile Gherla, Aiud, Vacaresti).
In lumea literara a debutat in anul 1924, cu o fabula in proza, Istoria magarului farsor si a cioarei invidioase, sub pseudonimul Sylvius Rolando. Debutul editorial s-a produs si debutul cu volumul de nuvele Generalul Frangulea (1925). A fost editor al publicatiei Clujul medical (1920), colaborator la numeroase reviste ale vremii.
A fost fondatorul si presedintele Societatii Scriitorilor Romani din Ardeal si a creat un cenaclu literar si muzical, cu publicatie proprie, Darul vremii (1930). La auditiile sale muzicale participau studenti medicinisti, medici, fosti elevi, dar si persoane din afara Facultatii de Medicina.
In urma dictatului de la Viena prin care Romania a fost obligata sa cedeze Transilvania Ungariei, Papilian s-a refugiat la Sibiu, unde si-a continuat activitatea stiintifica, didactica si literara. Dupa sfarsitul celei de-a doua conflagratii a facut parte din conducerea Asociatiei de prietenie romano-americana. In anul 1946 era presedintele organizatiei Cluj a Partidului Social-Democrat – Titel Petrescu, fiind primul inscris pe lista cu care partidul a participat la alegerile din noiembrie 1946.
Multe scrieri ale sale au fost publicate postum: Amintiri din teatru (I) (memorialistica, 1968), Cearta olteneasca (1973) si Decameronul romanesc (1996). Victor Papilian s-a stins din viata pe 15 august 1956 la Cluj.
Opera: Tratat elementar de anatomie descriptiva şi topografica (1923); Cercetari antropologice asupra mortilor dintre Ariese (1940); Manual practic de disectie, 2 vol. (1920-1921, 1932, 1945, 1959, 1994); Embriologie (1946); Anatomia Omului volumul I (Aparatul locomotor -1974) si vol. II (Splanhnologia - 1882); Tratat elementar de histologie (1977-1978) – lucrari de specialitate; Generalul Frangulea (1925); Ne leaga pamantul (Premiul Academiei Romane,1927); Celui ce n-are i se va lua (1927); Sufletul lui Faust (1928); In credinta celor sapte sfesnice (1933); Un optimist incorigibil (1934); Alt glas (1936); Fara limita (1937); Cu steagul infasurat. Amintiri de la evacuarea Clujului (1941); Nuvele oltenesti (1946); Amintiri din teatru (I) (memorialistica, 1968); Gelozia (1967); Cearta olteneasca (1973); trilogia Chinuitii nemuririi (1976-1986); Coana Truda (roman,1988); Povestiri fantastice (1994); Decameronul romanesc (1996), Legenda si hrisov (2007).