Vintilă Corbul este cunoscut în literatura universală drept unul dintre cei mai realiști scriitori și un opozant de seamă al regimului comunist. Deși cel mai cunoscut și apreciat roman al său este „Căderea Constantinopolului”, scriitorul ne va oferi alte opere mărețe, demne de luat în seamă.
Plecat din România, izgonit de legile absurde ale regimului comunist, urmărit de securitate și măcinat de fel și fel de drame personale, Vintilă se refugiază la Paris. Locuiește o bună bucată de vreme într-un hotel din centrul orașului, după care își stabileste domiciliul într-un oraș de lângă Paris. În tumultul vremurilor, sub egida comuniștilor, publicațiile sale rămân o bună bucată de timp în umbră.
Când editurile din străinătate accepta să îi publice câteva manuscrise, Vintilă declara la un post de televiziune francez că nu dorește să revină pe meleagurile patriei. De aici, scepticii au interpretat declarațiile scriitorului drept o frică nemărginită de cenzura comunistă. Cumva, Vintilă Corbul se știa urât în patria sa, știa că mărturisirile realiste pe care a îndrăznit să le facă vor deranja clasa politică coruptă. Astfel, decide să nu revină niciodată în România, iar în 2008 moare într-un spital din Paris.
„Sclavii pământului” este una dintre primele cărți pe care o scrie, undeva la vârsta de 18 ani și atrage atenția clasei intelectuale asupra talentului său extraordinar, pe alocuri periculos. Într-un limbaj decent, sub o formă bine structurată, manuscrisul este de-a dreptul fascinant. Autorul, bazând-se pe studii temeinice, realizează un portret al societății în care trăiește și pune un accent deosebit pe lupta dintre națiuni, după care se concentrează pe lupta dintre indivizi.
Romanul nu este bine primit pe piața de carte din România, ba chiar este considerat absurd, iar Vintilă Corbul este acuzat că ar discredita istoria țării sale, ori ar mânji imaginea liderilor săi. Situația politică îl împiedică pe scriitor să publice cartea, iar desele plecări în străinătate îl vor convinge că nu aici este locul său, dar nici al scrierilor sale. Hotărăște, așadar, să își publice cartea în Franța și, spre surprinderea tuturor, reușește. Manuscrisul ajunge, într-un târziu, și în România și trezește un val de revoltă pe scena politică. Tratatul se dovedește o dovadă de maturitate din partea unui puști de numai 18 ani, fapt de-a dreptul surprinzător pentru clasa intelectuală îndoctrinată. Scriitorul este astfel urât de clasa politică și nu reușește să câștige titlul de „tovarăș” pe care alții îl purtau cu atâta mândrie.
La scurt timp după apariția acestui roman, Vintilă Corbul își reunește gândurile într-un alt manuscris deosebit, un jurnal intitulat sugestiv, „Ciuma Roșie”.
Iubitorii scriiturilor semnate de Vintilă Corbul au fost bună bucată de vreme privați de libertate a de a alege ce să citească, iar accesul la astfel de publicații le-a luat restricționat. În rafturile anticariatului nostru se regăsesc mai multe ediții ale romanului „Sclavii pământului” printre care: cea de la editura Adevărul (2007) și cele de la editura Contemporană (1925).