Scriitoare britanică de renume, devine un etalon în literatura secolului al XIX-lea, iar lucrările îi sunt distribuite în întreaga lume. Fire artistică încă din copilărie, se naște și trăiește în Anglia, pe care o va iubi și urî deopotrivă, Trăiește alături de părinții ei o vreme, iar moartea tatălui va fi evenimentul care o va marca cel mai tare. Este o artistă înrăită, iar primele sale scrieri sunt inspirate din conacul de vacanță al bunicilor săi. Trăiește intens fiecare clipă, iar la 14 ani decide să părăsească casa părintească și să se căsătorească. Tot atunci are și prima criză nervoasă, care o va aduce în pragul sinuciderii. Își va petrece câteva luni într-un stabiliment pentru bolnavii mintal și va afla că suferă de nevroză. Mai târziu, după moartea sa și odată cu evoluția medicinei, vom afla că, de fapt, suferea și de tulburare bipolară. Aceste diagnostice îi vor pune probleme limitate în primii ani de carieră.
Călătorește mult, cunoaște personalități ale secolului, care o vor influența, iubește cu patos și urăște decadența adusă de perioada de dintre cele Două Războaie Mondiale. O vreme, decide să scrie romane simple, liniare, dar se va întoarce la dramă și suspans, temele care i-au marcat cariera.
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și moartea mamei sale vor contribui la o criză majoră a Virginiei, care decide că și-a încheiat socotelile cu viața. Astfel, se va arunca în râul din spatele casei și va lăsa în urmă o moștenire literară grandioasă, dar și un soț abătut, care va dezvălui cum l-a afectat moartea iubitei sale.
Romanul de față este unul dintre cele mai de preș din cariera autoarei, poate cel mai tradus după celebrele Spre far sau Orlando. Apare pentru întâia oară în anul 1931 și este considerat un roman experimental al autoarei, care va cuceri lumea prin lirismul și dramatismul său. Personajele sunt multiple și toate sunt inspirate, voluntar sau nu, din copilăria și viața tardivă a autoarei noastre. Fiecare erou ascunde o obsesie, o mustrare a conștiinței, un secret ori vreo iluzie îndepărtată. Woolf știe cum să-și ascundă trăirile și cum să ni le transmită prin intermediul personajelor sale. Adesea, în pasajele sale melancolice, vom observa o mărturisire emoționantă și personală. Autoarea însăși decide să se elibereze de întreg catharsisul emoțional aici, în paginile acestei lucrări fabuloase și melancolice.
Cu o acuratețe extraordinară, autoarea ne vorbește despre dragoste și lipsa ei, despre tristețe și amăgiri eterne, despre neputință și despre nebunie, Toate acestea sunt însă, vom descoperi mai apoi într-un jurnal dat publicității, angoase personale, pe care autoarea ni le transmite prin povestea pe care o creionează cu ardoare. Când ne așteptam mai puțin, Woolf ne prinde în capcana trecutului, în mrejele conștiinței, în depărtarea și deșertăciunea propriilor gânduri. Fire depresivă ne va transmite cu patos toate amăgirile personale, iar eroii săi vor avea de înfruntat valurile reci ale vieții. Titlul este o metaforă pe care autoarea a folosit-o cu tact și care ne va intriga până în paginile de final ale lucrării. Pe site-ul nostru, cartea este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Polirom (2004), Humanitas (2010), Adevărul Holding (2010).