Vlad Musatescu - Contratimp

Vlad Mușatescu a fost un scriitor și un umorist român, secretar al editurii ABC și machetator la diverse edituri și reviste precum "Flacăra" și "Cinema".

Cartea "Contratimp", publicată pentru prima oară în anul 1981, este împărțită în 16 capitole, avându-l în prim-plan pe Al Conan Doi. Povestea începe în momentul în care acesta primește un telefon de la mătușa sa, Ralița, care îl anunță că la șapte și jumătate se lansează la librăria "Sadoveanu", o carte senzațională, un roman de aventuri nemaipomenit, numit "Tare ca moartea", stabilind să se întâlnească la ora șapte în fața librărie. Cum a închis apelul cu mătușa să, telefonul a sunat din nou. De această dată era prietenul lui, Gig Mironescu, zis și Bilețel, care îl invita la "Casa Scriitorilor", la o gustărică, acestuia fiindu-i atât de foame încât ar fi mancat și beton expandat. Al Conan acceptă, însă vrea ca mai înainte să treacă pe la librăria "Sadoveanu", la acea lansare de carte, ca mai apoi să meargă la "Casa Scriitorilor". Gig Mironescu, inginer de excepție, dar totodată și poet, alintat de prieteni "Bilețel", din cauza patimei lui obsedante de-a-și boteza poemele "bilețele", reușise datorită talentului său să fie tipărit de câteva edituri. De curând, devenise proprietar de volume, adică autorul a trei pachete de versuri care stârniseră mai mult decât interesul. Prietenia dintre ei se clădise pe un profund și inalterabil respect reciproc, cu rădăcini ce se-mpleteau, pe undeva, prin adâncuri inexplicabile. Și totuși, prietenia lor era destul de recentă. În pofida unei sensibile diferențe de vârstă, de ordinul a nouă sau zece ani, cei doi se "găsiseră" rapid, cultivând o serie de întâlniri de creație. Conan părăsi locuința, dând un brânci lejer ușii, suficient încât să se închidă automat. Era o seară de toamnă timpurie, în care bulevardul fornăia înăbușit, mașinile străbătându-l în ambele sensuri, creându-i și microclimatul specific. Când ajunse în fața splendidei vitrine a librăriei de pe bulevardul Magheru, se pomenii învăluit și îmbrâncit de mulțimea ce se înghesuia să asiste la un scandal dezlănțuit de niște indivizi pe care nu îi putea vedea, momentan. Din mulțime, răzbăteau strigăte enervante, emise de două voci oarecum cunoscute. Când a reușit să se mai apropie, a recunoscut-o imediat pe mătușa lui, Ralița, care-și arborase pentru lansarea romanului celebrul ei costum moto. Celălalt combatant nu era nimeni altul decât Pompiliu Negrețu, zis și "Mătrăgună", redactor șef de secție la editura "Prometeu". În final, Al Conan încearcă să îi împace pe cei doi, dorind să i-o prezinte pe mătușă lui vestitului redactor șef, spunându-i că neîntelegerea dintre ei se datorează, cel mai probabil, doar îmbulzelii stârnite de evenimentul lansării. Pompiliu Negrețu refuză propunerea, deoarece timpul nu-i permitea să o cunoască îndeaproape, îndreptându-se grăbit spre intrarea în librărie, el fiind cel care trebuia să prezinte cartea ce urma să se lanseze, nu înainte de a-i străfulgeră pe cei doi cu privirile sale otrăvitoare, transformate în fascicule de raze laser. Se apropia vertiginos ora la care lansare trebuia să înceapă, din pricina îmbulzelii, Conan fiind acum turtit de suprafață geamului vitrinei. În interiorul acesteia era expus un munte de exemplare din "Tare ca piatra", acesta reușind să descifreze, cu oarecare efort, numele autorului - Bazil Avaru, de care nu mai auzise până atunci. Era o lansare cum puțini scriitori mărunți sperau să aibă, într-o librărie centrală și centrată pe senzațional, cu mulți invitați și presă. Reprezenta foarte mult pentru un debutant, ținut suspect de duios în brațe de un editor bârfit în epocă.

Cartea "Contratimp" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Albatros (1981) și Adevărul Holding (2008).