Încununarea cu succes a carierei de scriitor a lui Nabokov se face odată cu publicarea romanului său „Ada sau ardoarea”. Având un puternic aer autobiografic, cartea este o mărturisire despre puritatea dincolo de păcat, despre conflictul dintre minte și inimă.
După ce a șocat piața internațională de carte cu romanul „Lolita”, considerat obscen și interzis în nenumărate state, Nabokov surprinde din nou. Astfel, imediat ce împlinește vârsta de 69 de ani, scriitorul aduce în fața mulțimii povestea ciudată a Adei. La fel ca Lolita, Ada este o copilă, nevinovată la prima vedere, cuprinsa într-o istorie stranie și greu de priceput de mintea umană. Publicată pentru întâia oară în 1969, cartea șochează audiența și depășește tiparele literaturii. Nabokov aduce un stil nou și are curajul sau nebunia de a aborda teme considerate până atunci tabu.
Pe lângă Charles Bukovski, Nabokov este de de-al doilea „copil” teribil al literaturii universale, însă din mintea lor tulbure vor apărea adevărate capodopere.
Ada este diferită, nu este Lolita, este însă o nimfetă a lui Nabokov, prinsă într-un joc nebun, egoist și dramatic. Ada Veen și Van Veen sunt frați din partea tatălui, dar nu sunt niște frați obișnuiți. Povestea lor începe straniu și se sfârșește straniu, vom vedea.
Cumva Ada și Van sunt legați de o dragoste absurdă, incestuoasă, care îi va urmări întreaga viață. Legați de o legătură de sânge pe care amândoi o conștientizează, însă nu îi împiedică să meargă mai departe. Ambii eroi au o inteligență nativă extraordinară, iar împreună sunt un cuplu de neînvins.
Nabokov își răsfrânge pasiunile asupra protagoniștilor, iar, la un moment dat, aflăm despre pasiunea lui Van pentru colecționarea fluturilor. Curios sau nu, Vladimir Nabokov mărturisea într-un interviu că această este una dintre pasiunile sale neîmpărtășite.
Povestea celor doi copii este greu de înțeles și aproape imposibila de acceptat într-o societate religioasă, condusă de creștini închipuiți și îndoctrinați. Ba mai mult, intelectualii și oamenii de cultură vor încerca să oprească publicarea cărții. Dramatismul lui Nabokov este acum înconjurat de o sinceritate stranie, iar atmosfera romanului este de-a dreptul sufocantă. Povestea dintre cei doi este de o frumusețe rară, iar legătura lor pare imposibil de rupt cu vreo armă lumească. Conexiunea eroilor nu este numai una fizica, ci și una mentală. Câteva scene sugestive ne pot lamuri in acest sens, iar mărturisirile de final ale Adei au rolul de a lumina mintea cuprinsa de nevroze a cititorului.
Lectura nu este nici pe departe una facilă, iar Nabokov nu poate fi înțeles fără a fi studiat cu sârguință în prealabil. Capodopera sa îi sporește valoarea, iar moștenirea literară pe care o va lăsa în urmă este una extraordinară.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Polirom (2004), Polirom (2008).