Nebunia lui Nabokov este cunoscută pretutindeni, căci romanele sale sale vor avea un succes răsunător și vor stârni interesul și controversa deopotrivă. Cunoscut pentru romanele sale din perioada de glorie, precum „Lolita”, scriitorul reușește să aducă în atenția publicului și opere diferite de aceasta.
Unul dintre cele mai stranii romane semnate de Nabokov va fi „Apărarea Lujin”. Scrierea a apărut pentru întâia oară în 1930, și a fost o revelație a literaturii universale. O „ciudățenie” nouă, povestea unei nebunii fără sfârșit, a unei incursiuni într-o lume pe care ne este aproape imposibil să o înțelegem și să o asimilăm. Personajul principal este un marginal, un neînțeles, un singuratic. Încă din copilărie, protagonistul este pierdut într-un univers paralel și nu găsește cale de scăpare.
Nabokov se aseamănă din ce în ce mai mult cu Bukowski, iar scrierea sa capătă valențe mistice și cumva moralizatoare. Aici nimeni nu este cine pare a fi, iar eroul nostru poartă o lupta inegală cu lumea, dar, îndeosebi cu sine însuși.
Lujin transformă tot ce îl înconjoară, și încearcă puternic să se schimbe pe sine. Pentru tânăr viața e un joc ciudat, plasat pe o tablă de șah, care devine înfiorătoare. Mintea personajului este pusă la grea încercare, iar mișcările îi sunt influențate de o minte încețoșată și un suflet pustiit. Nabokov nu face o descriere a personajului și parcă nu dorește să ne reamintim prea multe detalii. Căci Nabokov nu este omul descrierilor, el este scriitorul care uimește, șochează prin profunzimea personajelor și, totodată, prin nebunia lor.
La Nabokov viața este un joc, un carusel de emoții și de stări contradictorii. Eroul său nu este unul obișnuit, și, fără să greșim, am putea afirma că face parte din rândul celor mai stranii personaje ale literaturii universale.
Lujin devine captiv într-o realitate numai a lui, într-o lume în care, deși înconjurat de alții, este pretutindeni singur. Sfârșitul operei este dramatic, dureros și de-a dreptul înfiorător. În mintea personajului încolțesc fel și fel de idei absurde, iar credința că le va putea materializa va pune stăpânire pe el în totalitate.
Titlul cărții este și el sugestiv, căci Nabokov și-a aruncat eroul într-o luptă mult prea grea. Apărarea este o tactică esențială în jocul de șah, la fel ca în viața de zi cu zi. Astfel, Lujin se apără cu îndârjire, dar de fiecare dată când este convins că a mai câștigat o luptă, pierde marele război. Ultimele pagini ale romanului ne prezintă un personaj absent, cufundat în gânduri, aflat pe marginea prăpastiei.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale cărții lui Nabokov, dintre care amintim: Humanitas (2004), Polirom (2011), Universal Dalsi (1996).