Vladimir Nabokov nu este un scriitor obișnuit, ci un gigant indestructibil al literaturii universale, un geniu născut din absurd, un nebun frumos, neînțeles și capabil să dea naștere unor adevărate capodopere. Precum alți grei ai literaturii universale, Nabokov este diferit, iar această trăsătură deranjează clasa intelectualilor la vremea aceea. Scriitorul se aseamănă când cu desfrânatul de Bukowski, când cu întunecatul Kafka, când cu niciunul, când cu amândoi deopotrivă.
Stilul inconfundabil al lui Nabokov va revoluționa și va șoca în egală măsură. Dacă romanul „Lolita” va fi interzis în mai multe țări europene, „Ada sau ardoarea” va crea un val de revoltă. Astfel, după cele două opere atât de controversate, Nabokov este deja etichetat. Scriitorul este privit că un răzvrătit, că un pervers, ca un marginal. Nimeni nu îndrăznea, într-o Europă predominant comunistă, să creeze un manuscris cu tente erotice, care prezintă incestul drept o normalitate.
Spre deosebire de perioada zbuciumată a bătrâneților sale, începutul carierei îl găsește imatur pe Nabokov, dar la fel de profund și genial. Dacă ne oprim asupra primelor opere ale acestuia, observăm însă un interes deosebit față de partea psihică a personajelor sale.
„Invitație la eșafod” este printre primele romane publicate de Vladimir Nabokov. Apărut pentru întâia oară în anul 1935, manuscrisul este complet diferit de tot ceea ce am citit semnat de rus. Cartea prezintă povestea dramatică a unui bărbat chinuit de soartă, care își petrece zilele în celula unei închisori. Condamnat la moarte, Cincinnatus este un erou ciudat, supus unui terifiant experiment al dezumanizării. Cartea este stranie, greu de digerat și de înțeles, însă Nabokov oferă o viziune extraordinară asupra vieții.
În spatele gratiilor, protagonistul este cumva captiv într-un joc din care îi este imposibilă eliberarea. Pe lângă constrângerea fizică, personajul lui Nabokov este supus unei întemnițări mentale din care nimeni și nimic nu îl poate elibera. Romanul se aseamănă cu „Palatul viselor”, al lui Ismail Kadare, însă la un alt nivel.
Drama personajului se intensifică odată cu trecerea timpului, iar regulile acestui joc greu de imaginat sunt schimbate de la o zi la alta. Timpul a stat în loc, Cincinnatus nu își amintește când i-a fost îngrădită libertatea, când i-a fost absorbită forța, știe doar că îl așteaptă moartea. Căci moartea este laitmotivul scrierii lui Nabokov. Cumva nimic nu pare să intervină pentru a-l salva pe Cincinnatus, căci este, în primul rând, prizonierul propriei minți.
Aici, între zidurile înalte, este adesea păcălit, amăgit cu eliberarea, iar ideea libertății îl va măcina până în final. Promisiunile pe care le primește sunt doar câteva lovituri în plus, însă distrugerea sa fizică și psihică este iminentă.
La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale cărții, dintre care amintim: Universal Dalsi (1997), Polirom (2008), Polirom (2003).