Vladimir Sorokin - Viscolul

„Viscolul” este un roman semnat de scriitorului rus Vladimir Sorokin, publicat pentru întâia anul dată în 2004. Acesta este o scriere postmodernă, cu o structură nelineară și presărat de simbolism, care analizează teme precum puterea, izolarea, controlul social și pericolele regimurilor despotice.

Acțiunea are loc într-un viitor distopic, unde o iarnă extremă și o furtună de zăpadă stăpânire pe lume, iar totul intră într-o stare de izolare aproape totală. Acest viscol devine un simbol al haosului și al regimurilor autoritare care subjugă oamenii. Într-un astfel de cadru, protagonista, o tânără femeie pe nume Lida, este prinsă într-un univers plin de violență și confuzie.

Pe măsură ce povestea se desfășoară, cititorii sunt introduși într-o lume bizară, unde realitatea și halucinațiile se amestecă, iar percepția subiectivă a personajului principal devine tot mai fragmentată. Lida încearcă să găsească un sens în mijlocul unei lumi în care nimic nu pare stabil sau clar. Conflictul dintre individ și sistemul opresiv, pe care Sorokin îl explorează adânc, reflectă aspecte ale regimurilor totalitare și ale felului în care acestea pot manipula și distruge ființele umane, dar și idealurile acestora.

„Viscolul” este o reflecție asupra limitelor cunoașterii și a libertății personale într-o lume controlată de forțe invizibile și incontrolabile. Lida, ca personaj central, simbolizează lupta individului împotriva unui destin imposibil de evitat. Realitatea și fantezia se amestecă într-un mod captivant, iar cititorii sunt lăsați să-și pună întrebări despre natura opresiunii, identitatea personală și cum oamenii se confruntă cu forțele care îi depășesc.

Romanul, în stilul său fragmentar și simbolic, se adresează și unui context mai larg al societății rusești, fiind, în același timp, o critică subtilă a regimurilor totalitare. Suntem purtați într-o călătorie fără cale de întoarcere, iar publicul este ținut cu sufletul la gură vreme de mai multe capitole. Simțim o tensiune extraordinară, iar cartea devine din ce în ce mai dramatică de la un capitol la altul. Ne amintim acum de marii scriitori ai romanelor distopice și putem afirma, fără teama de a greși, că acesta este una dintre cele mai bune scrieri de acest tip.

Ficțiunea și realitatea se vor îmbina magistral, iar autorul pune la bătaie fel și fel de trimiteri către spiritualitate și către ființa rusească autentică. Observăm intenția scriitorului de a da naștere unei contradicții complexe între lumea ideală și lumea adevărată. Cumva, trebuie să ne imaginăm cum ar decurge lucrurile într-un univers în care totul se poate anticipa. Ce facem când o calamitate a naturii lovește una dintre aceste lumi? Ei bine, vom observa că eroii vor căuta să se adapteze la condițiile vitrege ale naturii. Cumva, luăm parte la fel și fel de schimbări de paradigmă și suntem uimiți de forța de evocare a scriitorului nostru. Treptat, ne luăm repere temporale și spațiale care ne vor ajuta să înțelegem felul în care se raportează scriitorul la evenimentele pe care le narează.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediții: Minerva (1998), Meridiane (1990).