Walter Lord - Pearl Harbour

Cea mai faimoasa carte a sa este "A night to remember" ce descrie minut cu minut evenimentele ce s-au petrecut odată cu scufundarea Titanicului. Vorbim despre Walter Lord, pe numele său real John Walter Lord Jr. ce s-a născut pe 8 octombrie 1917 în orașul Baltimore din Statele Unite. Tatăl său era un avocat cunoscut însă a murit când băiatul avea doar trei ani iar Walter a rămas cu sora și mama sa. Când a împlinit vârsta de 7 ani a traversat împreună cu ele Oceanul Atlantic din New York spre Southampton pe vasul de croazieră ce îi era geamăn Titanicului. Pe perioada școlii a participat la fiecare tabără și a fost premiat cu numeroase insigne până în liceu. La facultate s-a gândit să studieze istoria la Princeton apoi să urmeze dreptul la Yale. Între cele două facultăți însă a trebuit să ajute armata americană pe timpul războiului.

Autorul a scris 11 cărți, toate istorice sau cel puțin inspirate din fapte reale, dintre care amintim: Bătălia de la Alamo, Explorarea arctică sau Trecutul nu trebuie să moară. A lucrat și la o agenție de publicitate unde după ce și-a obținut drepturile de autor, a început să intervieveze ofițeri și comandanți ce au luat parte la bătălii.

Decesul lui Walter Lord va fi pe 19 mai 2002, la vârsta de 84 de ani și va fi cauzat de Parkinson, boală ce l-au răpus în ultimii ani din viață.

Romanul istoric "Pearl Harbour" a fost publicat în 1957 cu titlul original "Day of infamy". În limba română are să apară în 1970 la editura Politică iar pe site-ul nostru poți găsi și ediția din același ani, în limba franceză, oferită de editura Robert Laffont.

Cartea este de fapt o relatare foarte amănunțită a evenimentelor din 7 decembrie 1941 când armata japoneză pregătea un atac surpriză asupra Pearl Harbour. Au existat numeroase victime și pagube colosale în urma acestei operațiuni iar președintele Roosevelt a spus că din acea zi se va trăi în infamie, de aici și titlul englezesc. Lord are un mod foarte interesant de a expune lucrurile și aici, fiind neutru ne oferă informații prețioase despre ambele armate și ne creează o imagine amplă a acelei zile. Armata japoneză ar fi putut crea atacuri de gherilă nu doar pentru a-i surprinde pe americani dar și pentru a crea confuzie. Partea proastă a fost că americanii nu au dat atenție detaliilor. Când trupele japoneze au venit, s-au creat niște valuri neobișnuite în ocean dar ei le-au ignorat complet cu toate că serviciul de informații a anunțat apariția lor. Tot ei însă nu au reușit să deslușească pistele importante  și nu puteau lua decizii din cauza problemelor birocratice.

Mulți critici au susținut că autorul s-au bazat foarte mult pe relatările martorilor pentru a recrea evenimentele atât de punctual, dar chiar de ar fi așa, a făcut o treabă bună. Nu a uitat nici de problemele economice și politice, dar a preferat să se bazeze pe spiritul uman pentru că politicienii sigur nu ar fi spus adevărul iar publicul ar fi fost bulversat.