Quentin Durward este un roman istoric scris de Walter Scott, publicat pentru prima dată în anul 1823. Povestea urmărește aventurile unui arcaș scoțian aflat în serviciul regelui Franței Louis XI, între anii 1423 - 1483.
Prima ediție a fost publicată în trei volume pe 17 mai 1823 la Londra și în Edinburgh două zile mai târziu. Ca toate romanele Waverley publicate înainte de 1827, a apărut cu autorul anonim.
Romanul a fost compus într-un timp remarcabil de scurt. După câteva cercetări inițiale, Scott a scris romanul în doar câteva luni între ianuarie 1823 și luna mai a aceluiași an.
Subiectul este centrat pe rivalitatea medievală dintre Louis XI al Franței și Charles, ducele Burgundiei. Louis îi incită pe cetățenii orașului Liege să se revolte împotriva lui Charles. Aceștia, conduși de aliatul lui Louis, William de la Marck, îl capturează și-l ucid pe fratele lui Charles, Louis de Bourbon, fapt confirmat istoric, întâmplat în realitate în 1482.
În timpul acesta, Louis se află în tabăra lui Charles la Peronne, în încercarea de a-l înșela pe rivalul său. Charles își dă seama de intențiile false ale lui Louis și îl încarcerează, doar temporar însă. Isabelle de Croye, moștenitoarea de drept a lui Charles, se refugiază în tabăra lui Louis, atunci când este propusă în căsătorie odiosului Campo-Basso și mai apoi trimisă de Louis lui William de la Marck pentru a se căsători cu acesta. Isabelle este protejată pe parcursul drumului spre Flandra, de eroul romanului Quentin Durward, un arcaș care din dorința de a scăpa de sărăcia din Scoția s-a înrolat în Garda de arcași a lui Louis. Trecând prin diverse peripeții, Quentin reușește să dejoace tentative de trădare și într-un final să câștige mâna Isabelei.