Wilhelm Hauff - Povestea Califului Barza

Wilhelm Hauff a reușit să fie unul dintre scriitorii preferați ai copiilor cu povești precum Muc cel mic sau Piticul cel năsos. S-a născut pe 20 noiembrie 1802 în orașul german Stuttgart într-o familie de intelectuali. După ce tatăl său a murit când acesta acea numai 7 ani, de educația sa s-a ocupat biblioteca bunicului ce i-a servit drept părinte mult timp. Urmează facultatea de filosofie din Tubinger Stift apoi devine tutore pentru copiii celor plecați în război. În această perioadă a scris multe dintre basmele sale pentru a le spune copiilor. În 1826 publică primul volum, dar și romanul istoric Liechtenstein ce a devenit foarte popular în Germania dar și o inspirație pentru Ducele Wilhelm de Urach. Zeci de povești și povestiri i-au dus numele mai departe iar el a avut sfârșitul la 24 de ani, fix după căsătorie, din cauza febrei tifoide.

Basmul "Povestea califului Barză" a apărut pentru prima dată în almanahul german de basme din 1826. În limba română apare în 1988 la editura Ion Creangă și în ediția bilingvă din 2004 oferită de Paralela 45.

Cu siguranță ați citit-o voi sau copiii voștri în copilărie. Un basm scurt și perfect pentru o poveste de noapte bună așa că haideți să vă spun despre ce este vorba. Califul Rașid era binevoitor doar când se trezea și tot atunci lumea îi spunea metehnele ei. Tot în aceste momente îl vizita în fiecare zi vizirul Mansor care era abătut că un negustor din fața palatului are lucruri atât de frumoase însă el nu are destui bani. Califul îl cheamă înăuntru pe negustor și cumpără cadouri pentru vizir și soția sa dar și o cutie misterioasă la un preț foarte mic. Cere să fie chemat Selim cel învățat pentru a cerceta o hârtie pe care scria în latină care spunea că dacă vei utiliza praful negru și vei spune cuvântul Mutabor vei putea vorbi cu animalele. Când vei dori să revi la forma inițială că trebui să te apleci de trei ori spre răsărit și să spui același cuvânt. Dimineață porni cu vizirul spre iaz și văzând un cuib de berze decide să folosească magia și pe loc au devenit aceeași pasăre. Vizirul îl felicită pe califul Barză pentru aspectul lui frumos și încep să comunice cu suratele lor. Acestea repetau pentru o serată dansantă iar ei au izbucnit în râs cu toate că nu aveau voie să o facă. Astfel califul Rașid rămâne barză pe veci pentru că nu își amintește cuvântul magic și se pare că soarta sa era să fie o pasăre.