Wilhelm Stekel - Recomandari psihanalitice pentru mame

Wilhelm Stekel, născut la 18 martie 1868, a fost un medic și psiholog austriac, care a devenit unul dintre primii adepți ai lui Sigmund Freud, fiind descris drept "cel mai distins elev al lui Freud".

Cartea sa, intitulată "Recomandări psihanalitice pentru mame", este împărțită în două părți, prima fiind compusă din douăsprezece scrisori, iar a doua conținând paisprezece scrisori adresate de către autor unei mame. Reunind aceste scrisori, se poate afla ce este cel mai important în ceea ce privește educația. Printre subiectele abordate de autor se numără: "O căsnicie fericită, condiție preliminară pentru un copil fericit", "Educația copilului înainte de naștere", "Presimțirile femeii însărcinate", "Nașterea fără dureri. Incapacitatea de a alăpta", "Viața sexuală a sugarului", "Singurătatea sugarului", "Bătaia și urmările sale", "Despre obligația de a mânca", "Basmele. Tendința către cruzime", "Răsfățul copiilor bolnavi", "Pedeapsa, o nedreptate?".

Educarea unui copil începe încă din momentul opțiunii pentru căsătorie, într-o căsnicie nefericită apărând foarte des copiii parapatici. Orice mamă își dorește să facă din propriul copil un om fericit, care să iubească viața, să se bucure de existență, și care să nu ajungă vreodată în punctul să se întrebe "ce rost are să trăiești?". Însă, există foarte multe femei nefericite, care au nevoie de un copil pentru a avea un scop în viață, ele încercând să umple golul pe care-l simt în viața lor, căutând un obiect al iubirii, ceea ce este fatal și dăunător pentru copil. "Copilul nu trebuie să fie un înlocuitor pentru oamenii fără rost și nefericiți, care știu că nu mai este nimic de făcut cu viața lor". Oamenii dezamăgiți fac din urmașii lor sediul speranțelor lor sfărâmate, transferând asupra copilului planurile ambițioase sfărâmate, ei dorind ca acel copil să aibă cel mai ridicat randament, uitând că nu există decât o linie directoare a educației, aceea de a-l ajuta să depășească în mod fericit pericolele primei copilării și ale pubertății, aducându-l în starea în care poate duce o luptă pentru existență. Stekel atrage atenția în cartea sa asupra pericolelor tandreții exagerate. Tipul acela de copii răsfățați, care devin avizi de tandrețe, deziluzionați și morocănoși, întotdeauna în căutare, întotdeauna cu privirea îndreptată înapoi, spre tărâmul de neuitat al copilăriei. Aceste femei și bărbați deziluzionați în iubire caută în copil înlocuitorul pentru căsnicia lor nefericită, partenerii găsind în sfârșit ceva în comun, care le aparține numai lor, stându-le la dispoziție lipsit de putere. Marea lor greșeală este aceea că așteaptă de la copil să îi facă fericiți, în timp ce datoria lor ca părinți este aceea de a-l face pe copil fericit. Pe timpul sarcinii se pun deseori întrebări de genul: "Cum rămâne cu iubirea fizică? Pot să îl îmbrățișez pe soțul meu în timpul sarcinii?". În timp ce unii fanatici ar spune că te poți îmbrățișa doar dacă vrei să procreezi, altfel ar fi considerat un păcat, preoții raționali consideră că aceștia vor doar să transforme viața frumoasă într-o vale a plângerii. Chiar dacă există și medici care propovăduiesc abstinența, pentru a nu dăuna copilului, autorul declară că el cunoaște căsătorii în care iubirea a fost practicată până la limita posibilului, iar copii născuți sunt superbi, dezvoltându-se remarcabil, concluzionând faptul că plăcerea iubirii aparține necesităților vieții, ea întreținând tinerețea și bucuria de a trăi.

Cartea "Recomandări psihanalitice pentru mame" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Trei (2011), Trei (1995), Trei (2003) și Trei (2010).