William Burroughs - Pranzul dezgolit

William Seward Burroughs II s-a născut pe 5 februarie 1914 în St. Louis, Missouri, U.S.. A fost un scriitor și artist american, considerat pe scară largă o figură principală a generației Beat și un autor postmodern major care a influențat cultura și literatura populară. Generația beat  a fost o mișcare social-literară inițiată de un grup de scriitori americani din anii 1950 și 1960, considerată fi parte integrantă a contraculturii anilor 1960. Acesta a terminat liceul la Taylor School din Clayton, Missouri, iar în 1932 a plecat de acasă pentru a urma o diplomă în arte la Universitatea Harvard.

“Prânzul dezgolit” este un roman din 1959 al scriitorului american William S. Burroughs. Cartea este structurată ca o serie de viniete slab conectate, destinate de Burroughs să fie citite în orice ordine. Vignetele sunt extrase din experiențele lui Burroughs din aceste locuri și din dependența lui de droguri (heroină, morfină, majoun [o confecție puternică de hașiș], precum și un opioid german, denumit Eukodol, despre care a scris frecvent).

Cartea începe cu aventurile lui William Lee, care este alter ego-ul lui Burroughs în roman. Călătoria lui începe în SUA, unde fuge de poliție în căutarea următoarei soluții. Există capitole scurte care descriu diferitele personaje cu care călătorește și pe care le întâlnește pe parcurs. Câteva dintre locațiile povestirilor din carte sunt: Interzone, Piața, Spitalul, Satul Freeland și Annexia. Câteva din presonajele cu care William Lee are interacțiune în aceaste povestiri sunt: Dr. Benway (doctorul pe care îl descrie ca fiind un sadic manipulator), Clem, Carl, Joselito, Hassan (pe care îl numește un licheficționist notoriu), AJ, Berger, Jody, Hauser și O'Brien (doi ofițeri de poliție).

Cartea a fost interzisă în Boston în 1962 din cauza obscenității (în special uciderea copiilor și actele de pedofilie), făcând-o printre ultimele lucrări interzise în acel oraș, dar acea decizie a fost anulată în 1966 de Curtea Supremă de Justiție din Massachusetts. Curtea de Apel a constatat că cartea nu a încălcat statutul obscenității, deoarece s-a constatat că are o anumită valoare socială.

Din anii 1960, numeroși regizori au luat în considerare adaptarea Naked Lunch pentru ecran. Antony Balch, care a lucrat cu Burroughs la o serie de proiecte de scurtmetraje în anii 1960, s-a gândit să facă un musical cu Mick Jagger în rolul principal, dar proiectul a eșuat. Burroughs însuși și-a adaptat cartea pentru filmul nerealizat; Dennis Hopper a fost luat în considerare pentru rolul principal, iar la un moment dat producătorul de spectacole de jocuri Chuck Barris a fost considerat un posibil finanțator al proiectului. În mai 1991, în loc să încerce o adaptare directă, regizorul canadian David Cronenberg a luat câteva elemente din carte și le-a combinat cu elemente din viața lui Burroughs, creând un film hibrid despre scrierea cărții, mai degrabă decât despre cartea în sine.

În ceea ce privește adaptare la benzi desenate, artistul italian Gianluca Lerici, mai cunoscut sub pseudonimul Profesor Bad Trip, a adaptat romanul într-un roman grafic intitulat Il Pasto Nudo, publicat în anul 1992 de Shake Edizioni.

Cartea a fost publicată în 1959 de editura Grove Press in U.S. și de editura Olympia Press în Europa, fiind publicată în 2 versiuni, broșată și cartonată. La publicare, Grove Press a adăugat cărții materiale suplimentare referitoare la bătălia pentru cenzură, precum și un articol scris de Burroughs pe tema dependenței de droguri. În 2001, a fost publicată o ediție cu „text restaurat” a cărții, cu material nou și suprimat ce a fost anterior adăugat.