Publicată în 1936, opera „Absalom, Absalom!”, semnată de un geniu al literaturii universale, William Faulkner, avea să fie tradusă în peste 50 de limbi de circulație mondială. Titlul operei se inspiră dintr-o sursă biblică și face trimitere la fiul regelui David, care s-a răzvrătit împotriva tatălui său. La un click distanță, pe site-ul PrintreCarti.ro, sunt disponibile numeroase ediții ale romanului, după cum urmează: Univers (1974/1999), Polirom (2004), Romanul Secolului XX (1974).
William Faulkner evocă povestea familiei Sutpen înainte, în timpul și după Războiul de Secesiune. Acțiunea cărții se desfășoară în orașul fictiv Yoknapatawpha, din Mississippi unde toți cei patru membri ai familiei își prezintă istoria. Observăm, așadar, că scriitorul creionează un tablou de familie deosebit, cu accente misterioase. Cei patru naratori încearcă reconstituirea unor fapte tragice din trecutul apropiat. Sunt aduse în prim plan câteva evenimente istorice care au marcat America.
Avem la îndemână descrieri ample ale tratamentului la care erau supuși sclavii de pe plantațiile albilor, suferințele acestora și războiul pe care l-au purtat până la eliberarea parțială. Câteva pasaje tulburătoare din istoria Americii, o perioadă de tranziție către independența anumitor popoare și alte chestiuni cu caracter politic vor transforma cartea lui Faulkner într-un adevărat tratat politico-social. El descrie partea sărăcăcioasă a celui mai faimos stat al lumii, ceața de dincolo de strălucire și drama unei familii. Lupta pentru supraviețuire pe plantațiile din sud este una cruntă, iar contextul istoric și cultural este magistral descris în paginile cărții.
Toate cele patru personaje încearcă să prezinte, din alt punct de vedere, istoria familiei lor. Interesant este că fiecare are o versiune diferită, iar gravitata unor întâmplări scade sau crește în funcție de cel care povestește. Faulkner dă dovadă de o inteligență formidabilă, căci, utilizând vocea personajelor sale își strigă toate frustrările, reproșând astfel clasei conducătoare toate greșelile săvârșite.
Cochetând cu scena politică, Faulkner se arată împotriva abuzurilor de orice fel și, deși are mulți adversari, va câștiga simpatia unor oameni importanți ai Americii. Mai târziu, documentându-se din surse oficiale, reușește chiar să pună bazele unui jurnal politic care va stârni numeroase controverse. Influențat de operele lui Franz Kafka, englezul adaugă câteva aspecte gotice scrierilor sale, sporind astfel misterul. Deși un geniu al literaturii universale, care va lăsa umanității o moștenire culturală remarcabilă, Faulkner se confruntă întreaga viață cu alcoolismul și episoade depresive. În interviurile acordate gazetelor secolului XX, nu vorbește niciodată despre ce îl macină, evită să își împărtășească viața privată și dorește să fie recunoscut doar prin prisma operelor sale.
Prin urmare, recunoștința vine rapid, iar în 1949, William Faulkner obține Premiul Nobel pentru Literatură, iar un an mai târziu câștigă primul premiu Pulitzer. Scrie până în 1962, anul morții sale, însă se îndepărtează de politică și renunță la stilul ce l-a consacrat.