William Gibson - Neuromantul

William Ford Gibson s-a născut la 17 martie 1948, în Conway, Carolina de Sud și este un scriitor canadian, de origine americană. El este numit în spațiul public „profetul întunecat” al genului cyberpunk (fenomen mainstream al literaturii science-fiction, urmărit ca gest anarhic), datorită romanelor sale care au caracter de ficțiune speculativă. El a inventat în povestirea sa „Burning Chrome” termenul de „cyberspațiu” și a extins conceptul mai târziu în romanul „Neuromantul” cu care a debutat în anul 1984. Gibson și-a imaginat înaintea apariției Internetului în anii ’90 cum arată și se comportă cyberspațiul, creând practic, o imagine aproape clară a erei informaționale. Tot datorită lui au apărut programele de reality-tv și a pus baza construcției mediului virtual pentru lucruri precum jocurile video si World Wide Web. William a fost un adolescent timid și introvertit, pasionat de lecturile S.F. În timpul războiului Vietnamez a emigrat in Canada (1968) și și-a concentrat atenția asupra contraculturii, iar după ce s-a stabilit în Vancouver,  a devenit scriitor profesionist, păstrându-și dubla cetățenie. Primele sale texte sunt strâns legate de un (posibil) viitor (atunci) apropiat în care era analizat și expus contrastul dintre o calitate slabă a vieții și o calitate înaltă a tehnicii, provenit din efectele ciberneticii și rețelelor de calculatoare asupra oamenilor. Toate aceste povești i-au fost publicate în cele mai populare reviste de literatura S.F. Toate acestea au fost reluate, dezvoltate și culminate mai târziu în romanul său de debut „Neuromantul”, fiind declarat un real succes și bucurându-se de critici pozitive și laude, luând naștere, astfel mișcarea literară cyberpunk. Gibson este considerat unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de S.F., iar „The Guardian” a declarat în 1999 că Gibson este „cel mai important romancier din ultimele două decenii”. Tot el este creatorul subcategoriei steampunk.

Romanul său de debut, „Neuromantul” a fost cerut de Terry Car pentru seria a III-a „Ace Science Fiction Specials”, volum care își propunea să fie compus doar din debuturi de romane. Lui Gibson i s-a pus la dispoziție un an pentru a duce la finalitate romanul, fapt care l-a cufundat într-o stare de panică fără margini, simțindu-se chiar obligat să scrie un roman întreg, despre care el considera că mai avea nevoie de cel puțin patru sau cinci ani pentru a-l finaliza. A primit ca film de referință „Blade Runner” (1982) – lansat după ce William a scris mai bine de o treime din romanul său – și după primele douăzeci de minute de vizionare era convins că romanul său este sortit eșecului și că va muri înainte de a ajunge măcar să „trăiască”. Cuprins de un val de teamă, frustrare și ideea că se va face de rușine pentru totdeauna, a rescris de 12 ori primele două treimi din carte, gândindu-se doar să nu piardă atenția cititorului. Cu toate că panica pe care a simțit-o aproape l-a paralizat din punct de vedere emoționalo-creativ, rezultatul i-a depășit orice așteptare umană, universală. Chiar dacă lansarea nu a fost una extrem de zgomotoasă sau spectaculoasă, romanul s-a bucurat de un succes rapid, reușind să se vândă în 6.5 milioane de exemplare în întreaga lume și fiind primul roman care a câștigat „coroana triplă” a preiilor științifico-fantastice: Nebula, Hugo și Philip K. Dick. Mai târziu, Gibson a făcut o glumă despre autorul romanului (el însuși), spunând că i-ar face cinste cu un pahar, însă că nu e sigur dacă i-ar împrumuta bani, făcând referire la opera sa ca la un roman care a fost scris de un adolescent. Lucrarea, însă, este cea care l-a scos pe Gibson din anonimat la vârsta de 35 de ani.

Romanul a fost publicat, așadar, în anul 1984, iar astăzi o regăsim în următoarele edituri: „Leda” (2005), „Univers” (2008), „Cristian Plus” (1990), „Paladin” (2017, 2014).

Este împărțit în patru părți și un epilog. Acțiunea are loc în cea mai mare metropolă din lume, Conurb. Hacker-ul Henry Dorsett Case, cuprins de lăcomie, încearcă să fure de la șeful său, dar acesta îi injectează o neurotoxină menită să distrugă selectiv sistemul nervos, conectată în mod direct la tastatura calculatorului. Atunci când Case nu reușește să se conecteze sub nicio formă la rețea, pentru el totul este pierdut și inexistent din acel punct înainte. Ajuns în pragul suicidului, rămas fără slujbă și cu o dependență de droguri la purtător, caută plin de disperare clinica lui Chiba pentru a se putea vindeca. Molly Millions (samurai de stradă) îmbunătățit și mercenar al unui fost ofițer pe nume Armitage, îl salvează pe Case, oferindu-i vindecarea în schimbul serviciilor sale de hacker. Case acceptă fără nicio ezitare, necunoscând adevăratele planuri ale lui Armitage. Deși i se repară sistemul nervos, Armitage îi mărturisește că toxina i-a fost injectată și în vasele de sânge și îi promite că dacă își îndeplinește îndatoririle față de el, acesta îi va elimina definitiv toxina din organism. Ca să îi crească încrederea lui Case, Armitage îi înlocuiește pancreasul cu un țesut grefat, oprindu-i dependența de droguri, țesutul fiind incapabil să metabolizeze drogurile. Relația dintre Case și Molly devine tot mai strânsă și plină de încredere, astfel că, după îndeplinirea misiunii, ascultând intuiția fetei, aceștia încep o cercetare amănunțită despre trecutul lui Armitage, aflând astfel că acesta fusese de fapt colonelul Willis Corto, un membru al unei cunoscute operațiuni prin care distrugeau calculatoarele sovietice printr-un atac aerian. Urmează un război cibernetic cu răsturnări de situație în care fiecare parte este câștigătoare, pe rând, până într-un anumit punct. Apar personaj noi care schimbă taberele, iar în final Armitage este distrus, toxina din corpul lui Case este eliminată din rădăcini, cazul este rezolvat, el împreună cu Molly devin eroi și sunt recompensați pentru munca depusă.