William Golding este cunoscut la nivel internațional pentru capodopera intitulată „Împăratul muștelor”, lucrare care se va epuiza în librării la numai câteva săptămâni de la apariție. Totuși, trebuie spus că aceasta nu este singura opera pe care autorul o lasă moștenire literaturii universale.
Astfel, un alt manuscris de succes va fi „Martin cel avid”, care va reprezenta o sursă de inspirație pentru serialul adus în fața publicului de studiourile Disney. Lucrarea respectivă aduce în prim plan o poveste deosebită, care ar putea părea una destul de simpla la prima vedere. Este, într-adevăr, povestea unui om, care se confruntă cu nenorocirile vieții și cade pradă unui eveniment nefericit. Nimic mai simplu, am putea spune, căci destul de multe manuscrise au o astfel de temă. Totuși, trebuie spus că Golding reușește să jongleze minunat cu această lucrare, să îi ofere un alt sens și să transforme o poveste aparent banală într-una strălucitoare. Martin pare a fi un naufragiat, undeva pe mare, ori, mai târziu, pe o insulă fără nume, departe de orice formă de viață, care se află la limita dintre viață și moarte. La o analiză mai atentă, observăm că, de fapt, Martin este autorul însuși, iar ideea naufragiului este o transpunere a gândurilor personale, o modalitate de a evada din amalgamul de nemulțumiri pe care el însuși pe trăiește.
Mai târziu, după ce parcurgem cele 50 de pagini de introducere, în care aflăm câteva biografice despre scriitor și alte mărunțișuri din viața acestuia, vom descoperi povestea unui alter-ego interesant. Acum, trebuie spus, scriitorul se joacă cu mintea noastră și reușește cumva sa ne amețească cu trimiteri filosofice și alte interpretări interesante. Revenind la Martin, vom fi șocați să aflăm că starea de letargie în care se afla acesta se va prelungi până la finele scrierii, iar neputință este cuvântul care îl va caracteriza.
Finalul scrierii este tot un elogiu filosofic pe care Golding ține morțiș să îl dezvăluie cititorului, iar șocul pe care îl vom avea va fi unul de proporții. Înțelegem acum că Martin cel care zace pe o stâncă îndepărtată, se află de fapt în subconștientul autorului și toată închipuirea aceasta ne bulversează cumplit. Când autorul descrie scena morții lui Martin înțelegem că de aici a pornit întreaga aventură, întreaga nebunie, întregul chin. Astfel, suntem tentați să credem că Golding a creat toată această fantasmă pentru a-l determina pe cititor să relecteze asupra vieții, asupra lucrurilor efemere și asupra morții îndeosebi. Deși, la prima vedere, poate fi catalogată drept o carte de aventură, „Martin cel avid” este un elogiu filosofic important, care ne va marca și ne va determina să îl privim altfel pe Golding.
Lucrarea poate fi găsită la numai un click distanță, pe site-ul nostru, in mai multe ediții, după cum urmează: Univers (1980), Nobel (2012).