Turnul lui William Golding este una dintre cele mai răscolitoare povesti pe care acesta le oferă cititorilor săi. Lucrarea apare într-o perioadă de criză a literaturii universale, iar scriitorul tocmai își consolida cariera de mai târziu. Roman complex și plin de culoare, avea să ne surprindă cu multitudinea de personaje și să ne șocheze cu acțiunea susținută. Lucrarea vine într-un moment de cumpănă pentru societatea vremurilor, într-o vreme în care biserica și statul nu erau două entități independente, iar scepticismul guverna toate păturile societății.
În centrul acțiunii se afla misteriosul prelat Jocelin, care este chinuit de o viziune ciudată a unui turn al lui Dumnezeu, care ar avea menirea de a spăla păcatele tuturor credincioșilor. Imaginea aceasta îl obsedează pe erou și îl urmărește oriunde. În viziunea sa, Turnul acesta opulent are forma unui lăcaș de cult și este destinat tuturor, într-o Angliei care discriminează in funcție de statut social ori de culoarea pielii.
Cumva, imaginea aceasta se agață în mintea scriitorului precum un vis nebunesc, un țel pe care urmărește să îl atingă, însă trebuie spus că Turnul acesta are o fundație slabă și se bazează pe acte nesăbuite, pe minciuni și alte fărădelegi. Eroul nostru este chinuit de aventurile clandestine cu femei căsătorite, de ura care îl domină, de un strop de răutate și de o măreție fără margini. Așadar, cum ar reuși oare Jocelin să dea formă visului sau, să îl ducă la împlinire, să își ispășească pedeapsa și să îi fie iertare păcatele? Curios sau nu, Golding ia poziția unui meditator și reușește să ne inducă o stare ciudată din care ne vom elibera abia la finele manuscrisului. Sumedenia de trimiteri către viața de apoi, către moarte ori chiar către refugiul nefiresc al nebuniei ne vor surprinde și ne vor înfricoșa. Acum, mai mult ca niciodată, vom înțelege că Golding este mai mult decât un scriitor, este un arhitect de cuvinte, un gânditor, un filosof apropiat de modernitate.
Cumva, lucrarea ne va duce cu gândul către discursurile antice ale lui Platon sau Aristotel ori chiar către pledoaria despre libertatea a lui Stuart Mill. Totuși, trebuie spus că turnul imaginat de scriitor poate fi privit și ca o piedică autoimpusă, o piedică care apare ca un rezultat al unei minți tulburate.
„Turnul” este o adevărată nebunie literară, o fiesta deosebită, o poveste stranie, dar curată in același timp. Cartea ajunge rapid în topurile de interes ale publicului, este reeditată în mai multe ediții și tradusă în peste 30 de limbi de circulație internațională. Astăzi, opera poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Vremea (1993), Litera (2019).