Contele Montepin, pe numele său întreg Xavier Henri Aymon Perrin, a rămas cunoscut în istoria literaturii în special datorită romanului său „Lumină în amurg”. Titlul romanului din limba franceză este „La Porteuse de pain” („Vânzătoarea de pâine”) și a fost serializat în „Le Petit Journal” între 1884 și 1889. Romanul a căpătat rapid popularitate și este până în ziua de azi citit și iubit de milioane de cititori.
Plin de intrigă și mister, cu personaje bine construite, romanul lui Montepin vrăjește cititorul într-o lume diferită, o lume deopotrivă a speranței și a dezamăgirii. „Lumină în amurg” debutează cu prezentarea tinerei văduve Jeanne Fortier, în vârstă de douăzeci și șase de ani, mamă a doi copii. Pentru a se întreține și pentru a putea avea grijă de copii, este nevoită să lucreze ca paznic în aceeași uzină în care soțul său Pierre și-a aflat sfârșitul, în urma unui accident. Proprietarului uzinei, domnul Jules Labroue, încearcă să o ajute, simțindu-se dator față de femeie. Văzând că slujba de paznic nu e cea mai potrivită pentru Jeanne, o roagă pe sora acestuia să o angajeze. În același timp, deși nu trece foarte mult de la moartea soțului ei, un coleg de la uzină și prieten al lui Pierre Fortier, domnul Jacques Garaud o curtează deja pe tânăra văduvă, în ciuda insistențelor femeii de a se opri. Maistrul Garaud, cu toate că urmează să devină mâna dreaptă a proprietarului, își dorește să se îmbogățească. Ocazia perfectă se ivește într-o noapte furtunoasă, în care, dezamăgit din nou de refuzul lui Jeanne, îi înscenează arderea fabricii și uciderea domnului Labroue. Contabilul uzinei, domnul Ricoux, crezând că Jeanne vrea să se răzbune pe proprietar, o acuză pe femeie de accident. Jeanne este astfel acuzată de crimă și închisă pe viață. Este nevoită să se despartă de cei doi copii: Georges, băiatul, rămâne în grija unui preot în casa căruia se ascunsese până la arestare, iar fetița rămâne în grija doicii. Jacques Garaud, care își înscenase moartea la uzină, după arestarea lui Jeanne, se îmbarcă spre Londra, sub numele de Paul Hartmant.
Anii trec și Georges ajunge să învețe la aceeași școală cu băiatul domnului Labroue, pe nume Lucien. Devin prietenii de nedespărțit, iar când bunica lui Lucien îi mărturisește că nu crede că mama lui Georges este cu adevărat vinovată și că maistrul Garaud nu era chiar atât de loial pe cât încerca să pară, Lucien promite că va dezvălui misterul morții tatălui său. Totul se schimbă douăzeci de ani mai târziu, însă, atunci când Jeanne reușește să evadeze, iar Garaud se întoarce din America, alături de fiica sa Mary. Sub numele de Lise Perrin, Jeanne se angajează ca vânzătoare de pâine în Paris. Își întâlnește fiica, pe Lucie și pe Lucien, care ajunge să fie angajat de Paul Hartmant. De aici, evenimentele încep să ia amploare. Toți ajung, în diferite împrejurări, față în față. Dragostea, de asemenea, este prezentă. Lucie și Lucien dezvoltă sentimente unul pentru celălalt, însă aflând originile fetei, Lucien se desparte de ea și se întoarce către Mary, care, îndrăgostită de el, se declară dispusă să aștepte. Totuși, adevărul nu poate rămâne pentru totdeauna ascuns și devine doar o chestiune de timp până când acesta va ieși la iveală.
„Lumină în amurg” este un roman apreciat și astăzi. Cu o intrigă deosebită, Montepin a reușit nu numai să țină cititorul antrenat, dar și să prezinte societatea franceză de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cartea a primit, de asemenea, numeroase ecranizări, printre care amintim filmul regizat de Maurice Cloche în 1963.