Despre Xenofon
Istoric, eseist si soldat grec, autorul cartii Anabasis Kyrou, Xenofon s-a nascut in anul 403 i.Hr. Printre celelalte lucrari ale lui se numara Hellenica, o continuare a istoriei lui Tucidide a grecilor din 411 pana in 362 i.Hr., Memorabilia of Socrates si Cyropedia, un roman istoric despre Cirus cel Batran, fondatorul imperiului persan.
Despre viata sa timpurie se stiu foarte putine. S-a nascut intr-o familie aristocratica in jurul anului 430 i.Hr., în Attica (langa Atena), dar nu se cunoaste data exacta. In primii ani ai vietii sale el se număra printre cei ce frecventau lecțiile sofistului Prodicos de Ceos, înainte de a deveni un discipol entuziast al lui Socrate.
Intre anii 431- 401 i. Hr., avand spirit de aventurier, Xenofon a devenit parte a unei forte expeditionare persane conduse de Cirus cel Tanar impotriva fratelui sau mai mare, regele Artaxerxes al II-lea al Persiei (probabil in jurul anului 401 i.Hr.). Planul sau a esuat - Cirus si-a pierdut viata in batalia de la Cunaxa.
Mercenarii au ramas fara conducator pe campiile dintre Tigru si Eufrat, la peste 1.600 de kilometri de casa. Xenophon a fost ales unul dintre generali. In acest rol, el a luat partea principala in lupta grecilor de a se intoarce acasa prin lumea „barbara” - grecii se refereau la persani ca „barbari”. Mai putin de 6.000 de mercenari au supravietuit. Anabasis a devenit nu numai o relatare a expediției, ci și o poveste despre virtuțile militare, disciplina, abilitatile de conducere și curaj.
Cand o coalitie greaca, inclusiv Atena, s-a razvratit impotriva hegemoniei spartane in Grecia continentala, Xenophon a luptat pentru Sparta si, la un moment dat, dupa procesul lui Socrate, a fost exilat din Atena. Apoi a luptat sub stindardul regelui spartan Agesilaus II, iar spartanii i-au dat in cele din urma pamant la Scillus, in Elis. A locuit pe mosia sa impreuna cu sotia si cei doi fii, unde a compus Anabasis si alte opere. Cand orasul Sparta a fost invins in batalia de la Leuctra in 371 i.Hr., Elians l-a alungat pe Xenofon din refugiul sau rural si l-a confiscat. Xenophon s-a mutat apoi in Corint, unde a si murit (in jurul anului 354 i.Hr.).
Printre lucrarile lui Xenophon sunt cateva dedicate lui Socrate: Memorabilia of Socrates, Oeconomicus, Symposium si Apology. In plus, a scris mai multe lucrari „istorice”, inclusiv Cyropaedia si Helenicele, precum si Anabasis si cateva lucrari mai mici despre calarie, cavalerie, tiranie, vanatoare, Sparta si alte teme.
Pana in secolul al XV-lea Xenophon si-a asigurat locul printre marii scriitori ai antichitatii, iar din secolul al XVI-lea operele sale au fost tiparite in multe limbi europene. Stilul elegant al lui Xenophon, uneori retoric, dar direct, a fost mult admirat, desi Xenophon nu s-a bucurat de o reputatie de ganditor original. Pe de alta parte s-a sustinut ca scrierile lui Xenophon cer analize filosofice mai serioase decat cele de care au avut parte.
Anabasis a inspirat poezia Ur Anabasis a scriitorului Nobel suedez Gustaf Froding (1860-1911). Italo Calvino a remarcat in eseul sau, Xenophon's Anabasis (1978), ca lucrarea este similara cu memoriile scrise de trupele italiene Alpini la retragerea lor din Rusia. Calvino face, de asemenea, paralele intre Xenophon, romanele lui Hemingway si „etica moderna a eficientei tehnice perfecte”.
Opere: Anabasis; Helenicele; Agesilaus; Oeconomicus; Cyropaedia; Symposium; Hieron (Despre tiranie); Memorabilia of Socrate (Amintiri despre Socrate); Apology; On Horsemanship; Hipparchikos; Hunting with Dogs; Ways and Means; Constitution of the Lacedaemonians; Cynegeticus.