Yann Martel - Viata lui Pi

Viața lui Pi, cel de-al doilea roman al lui Yann Martel cu care și atinge succesul, a fost publicat pe 11 septembrie 2001. El primește în 2002 pentru această carte Man Booker Prize for Fiction iar cartea devine un bestseller în multe țări.

Fiul proprietarului unei grădini zoologice din India, Pi (Piscine Patel) este nevoit să traverseze oceanul împreună cu familia lui și cu animalele, pe un vapor care trebuia sa-i ducă în Canada. În timpul călătoriei, vasul se scufundă și singurul care reușește să scape de la naufragiu este Pi. Barca de salvare îl va purta în derivă pe ocean timp de 227 de zile, împreună cu alți câțiva naufragiați: o femelă urangutan, o hienă, o zebră și un tigru bengalez. Naufragiul este o dură intrare în viață a inocentului Piscine Patel, care nu va învăța doar cum să supraviețuiască, ci și cum și în cine să creadă. Povestea curge ca o parabolă, chiar dacă în ea își face loc nu numai înțelepciunea, ci și cruzimea. La sfârșitul călătoriei, Pi descoperă că oamenii nu sunt interesați de supraviețuitori decât în măsura în care în care povestea supraviețuirii poate să-i șocheze sau să le confirme așteptările de senzațional și extraordinar. O dată învățată această ultimă lecție, Pi va realiza că un supraviețuitor este mai ales acela care știe că toate poveștile sunt, de fapt, ajustate pe potriva celui care vrea să le asculte și să le creadă.

Viața lui Pi infirmă cu succes prejudecățile că toate marile cărți de aventuri pe mare s-au scris. Canadianul Yann Martel, laureat al Booker Prize, ne propune, cu desăvârșit umor negru, o rețetă cât se poate de simplă, cu următoarele ingrediente: o barcă de salvare pierdută în Oceanul Pacific, în barcă un adolescent, Pi, și Richard Parker, un tigru bengalez. Parker i-a consumat pe ceilalți doi pasageri ai bărcii, un urangutan și o zebră. În situații de criză, se mulțumește și cu carne de om. Nici Pi n-o refuză, dar în porții mici. El însă ar putea fi porția de supraviețuire pentru amicul său bengalez.