Celebrul prozator Yasunari Kawabata a fost pentru japonezi mai ales, dar și pentru lumea întreagă, unul din cei mai emblematici scriitori asiatici dintotdeauna. Născut în iunie 1899 în Japonia, a devenit cel dintâi japonez și al treilea asiatic (după Șemuel Agnon și Radindranath Tagore) care a primit premiul Nobel pentru literatură.
Operele sale sunt pline de lirism și subtilitate, povestirea fiind pe un singur plan și problema reducându-se subtil la câteva date.
La vârsta de patru ani părinții săi mor și rămâne sub supravegherea bunicilor. Perioada adolescenței a fost una dificilă, fiind marcată de moartea câtorva persoane apropiate. Suferința prin care a trecut avea să-l modeleze și să-l ajute în creațiile sale. De asemenea, a fost marcat și de război, după terminarea acestuia putând scrie doar elegii. Moartea sa s-a produs în 1972, survenind în urma otrăvirii cu gaz. Apropiații săi nu au fost de acord cu această ipoteză, considerând că moartea sa s-a produs accidental.
Criticii sunt de părere că scrierile lui Kawabata nu pot fi clasificate drept romane, ci mai degrabă fiind apropiate de vechile jurnale, devenind povestiri. Amintim aici câteva din povestirile care l-au făcut celebru: “Frumoasele adormite“, “Maestrul de go“, “Țara zăpezilor“, “Dansatoarea din Izu”.
Măiestria sa în ceea ce privește scrisul și sensibilitatea cu care a creionat spiritul japonez, l-au transformat într-unul din cei mai iubiți autori japonezi.
Opera “Sunetul muntelui“ sau “Vuietul muntelui“ a fost publicată prima dată în limba japoneză în anul 1954 la editura Chikunia Shobo. În România a apărut în 1973 la editura Minerva.
Într-un fundal echilibrat din natură, ne este descrisă trăirea intensă a unui bărbat trecut de a doua vârstă. Ne este înfățișată și femeia, ființă fragilă capabilă de un devotament fără margini. Povestirea are loc după al doilea război mondial, prezentându-i pe Shingo și fiul său Shuichi, dar și pe soția lui Shingo, o doamnă scundă pe nume Yasuko. Apar de-a lungul textului memorii din trecutul lui Shingo, încununate de părți ale naturii. Elementul erotic apare atunci când între Shingo și nora sa Kikuko sunt prezente o serie de atracții reciproce.
Kikuko devine centrul fabulos al operei, autorul conturând în jurul ei fragilitate si nevinovăție. Tragicul provine din nefericirea acesteia: măritată de doi ani cu un soț grosolan, aflată în același timp în fața pasiunii făcute pentru soțul surorii sale. Întreg romanul este conturat de neliniște și disperare. Visele erotice ale bătrânului Shingo produc o anxietate care îl macină pe interior. Datorită acestor trăiri, personajul reușește să comunice mai bine cu mediul înconjurător decât cu propria familie, auzind vuietul muntelui ca pe “un vuiet ca al muntelui îndepărtat“. Acest sunet al muntelui reprezintă ecoul chemării către lumea de dincolo.
Relațiile dintre personaje sunt dintre cele mai complicate, romanul devenind un întreg cadru de neliniște. Datorită profunzimii cu care a fost scris și a creionării excepționale a familiei clasice japoneze, criticii au putut doar să-l aprecieze și să-l considere o adevărată capodoperă literară.
Deși la prima vedere pare o simplă povestire a vieții unei familii din Japonia, “Sunetul muntelui” este mai degrabă un roman al transformării și al suferințelor lăsate de cel de-al doilea război mondial.
Printr-o simplă căutare, puteți găsi opera în anticariatul nostru sub următoarele ediții: Humanitas (2010), Humanitas (2016).