Despre Yasushi Inoue
Romancier prolific, scriitor de nuvele, eseist si poet japonez, ale carui teme au variat de la Japonia moderna pana la China antica, castigandu-si insa faima cu fictiunea sa istorica. S-a nascut in Asahikawa, pe insula nordica Hokkaido. Tatal sau, Hayao, era medic al armatei, care a fost transferat de mai multe ori. Mama sa, Yae Inoue, provine dintr-o familie de medici din mai multe generatii. La varsta de sase ani, Inoue a fost trimis la bunica sa, o fosta gheisa.
A crescut in satul natal al familiei din prefectura Shizuoka. In timp ce se afla la Scoala Gimnaziala Numazu, Inoue a inceput sa citeasca poezie. In 1926, Inoue s-a mutat la Kanazawa, unde locuiau parintii sai, si a urmat scoala a patra superioara. In aceasta perioada s-a antrenat obsesiv la un club de judo si a scris poezie.
Spre dezamagirea familiei sale, Inoue a picat examenul de admitere la scoala de medicina de la Universitatea Imperiala Kyushu. Inoue a fost acceptat in departamentul de engleza al universitatii, dar el nu a acordat prea multa atentie studiilor sale. Dupa ce a intrat la Universitatea Imperiala din Kyoto, unde a studiat estetica si filosofia, Inoue si-a luat diploma in 1936. Teza sa a abordat „poezia pura” a lui Paul Valery.
In 1935, Inoue s-a casatorit cu Adachi Fumi, al carui tata a fost profesor de antropologie. Inoue a publicat cateva poezii si nuvele in reviste, dar si-a abandonat cariera in literatura si a devenit reporter pentru saptamanalul Sande Mainichi din Osaka. Dupa ce a servit ca infanterist in nordul Chinei in 1937-38, Inoue a continuat in departamentul de cultura al ziarelor Mainichi.
Dupa razboi, in anul 1949, Inoue a atins succesul ca prozator cu doua romane scurte: Ryoju (Pusca de vanatoare) si Togyu (Lupte cu tauri) - cu acesta din urma castigand prestigiosul Premiu Akutagawa pentru literatura in anul 1950.
In anul 1951 s-a mutat la Tokyo si s-a dedicat in totalitate scrisului. La sfarsitul anilor ’50 a vizitat China, unde a si calatorit de mai multe ori ulterior, iar in 1964 a fost ales membru la Academia de Arte din Japonia. Din 1969 pana in 1972, Inoue a ocupat functia de presedinte al consiliului de administratie al Asociatiei Literare Japoneze. In 1976 a primit Ordinul Meritului Cultural, cea mai inalta onoare acordata de guvernul japonez. Dupa Kawabata Yasunari, Inoue a fost ales vicepresedinte international al PEN in 1984. Peste alti doi ani a devenit si Doctor Honoris Causa al Universitatii Beijing. La 29 ianuarie 1991, Inoue a murit la Tokyo.
Printre lucrarile sale istorice se numara Ro-ran (1959), un volum despre ascensiunea si caderea unui mic stat din Asia Centrala, Tonko (1959), care trateaza subiectul manuscriselor budiste ascunse in pesterile Tun-huang, Aoki okami (Lupul albastru, 1960 - o relatare fictiva a vietii lui Genghis Khan (1959-1960), si Futo (Wind and Waves, 1963), despre atacurile mongole din secolul al XIII-lea.
Opera: Ryoju (Pusca de vanatoare, 1949); Togyu (Lupte cu tauri, 1949, Bullfight); Yoru no koe (1952); Michite kuru shio (1955); Yodo dono nikki (1955); Asunaro monogatari (1958); Ro-ran (1959, Lou-Lan and Other Stories); Tonko (1959); Shirobamba (1960); Aoki okami (Lupul albastru, 1960); Shirobamba: A Childhood in Old Japan; Futo (1963, Wind and Waves); Nukata no Okimi (1968); Keyaki no ki (1970); Waga haha no ki (1975 - Chronicle of My Mother); Yasushi Inoue zenshi shu (1979); Honkakubo Ibun (1981); Yasushi Inoue zenshu (1995-1997, 28 de volume).