Apărut pentru întâia oară în anul 1949, romanul semnat de Yasushi Inoue avea să cucerească piața literaturii universale, iar scriitorul să intre în topul celor mai căutați scriitori ai tuturor timpurilor. Scrierea debutează cu o poezie scurtă, intitulată „Pușca de vânătoare”, iar aceasta va reprezenta mobilul întregii acțiuni. Un artist japonez își încearcă norocul și trimite o poezie către o publicație locală, iar, spre surprinderea lui, opera de debut ii este publicată. Poezia este un produs ciudat al minții scriitorului, care vorbește despre legătura aparent greu de găsit între singurătatea ființei umane și procesul de vânătoare.
În mod straniu, după acest prim capitol, lucrarea face un salt ciudat către o serie de scrisori trimise naratorului de un personaj pe nume Yosuke Misugi. Ei bine, cele trei scrisori pe care le vom lectura în continuarea romanului sunt de-a dreptul șocante și răscolitoare și vin din partea a treia femei care, aparent, au avut legături cu personajul mai sus menționat. O sinucidere stranie, o femeie care își înșală partenerul și o alta care începe o relație incestuoasă cu urmări grave; acestea sunt numai câteva elemente pe care Inoue le utilizează în formarea capodoperei sale.
Romanul poate fi catalogat drept unul de natură psihologică, dar semnificațiile sale duc mai degrabă spre un roman gotic și greu de înțeles de necunoscătorii acestui gen. Se cunoaște că stilul japonezilor este unul cu totul aparte de cel al europenilor, iar simbolistica diferă și ea. Acțiunea este plasată imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, iar conflictele politico-sociale vor condimenta acțiunea romanului. Totuși, Inoue nu se concentrează pe partea politica, ci încearcă să pătrundă în cea psihologică și să își determine personajele sa facă un joc de zile mari pe scena pe care le-a pus-o la dispoziție.
Singurătatea absolută a bărbatului cândva părăsit de toate ființele dragi ne va speria pe alocuri și ne va determina să reflectăm asupra sensului vieții. Pe alocuri, numeroase alte simboluri sunt aduse în discuție, iar scriitorul reușește să le folosească inteligent pentru a-și hrăni audiența. Sub vraja Japoniei, într-un cadru aproape ireal, personajele se perindă prin fața noastră, își spun povestea, iar apoi părăsesc scena subit fie prin morți violente, fie prin dispariții ciudate. Câteva flashback-uri ne vor ajuta să pricepem ce dorește Inoue să ne prezinte și vom fi de-a dreptul fascinați să cunoaștem profunzimea gândurilor sale. Izolarea și destrămarea fericirii, singurătatea absolută și prezența permanentă a regretelor sunt câteva dintre principalele idei care ne rămân în minte după ce sfârșim lectura. La o analiză mai atentă, romanul poate fi văzut și drept o monografie a Japoniei din acele veacuri și o prezentare vastă a culturii și moravurilor locului.
Tradusă în peste 30 de limbi de circulație internațională, reeditată și servind drept sursă de inspirație pentru alți scriitori, opera lui Inoue poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții: Humanitas (2013), Editura pentru Literatură Universală (1969), Humanitas (2004).